ICCJ. Decizia nr. 7209/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7209/2004
Dosar nr. 114/2002
Şedinţa publică din 28 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la 6 august 1999, reclamanta SC V. SRL, comuna Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa, a solicitat anularea deciziei nr. 1461 din 30 iunie 1999, emisă de Ministerul Finanţelor, precum şi a dispoziţiei nr. 19 din 25 ianuarie 1999, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Ialomiţa, în ceea ce priveşte impozitul pe profit şi majorările de întârziere aferente, cu motivarea că acestea reprezintă contravaloarea carburanţilor folosiţi pentru transport de marfă, existând în acest sens, dovezi: foi de parcurs şi fişele activităţii zilinice.
Prin sentinţa civilă nr. 1471 din 2 decembrie 1999, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei şi a dispus anularea în parte, a deciziei nr. 1461/1999, emisă de Ministerul Finanţelor, a dispoziţiei nr. 19/1999, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Ialomiţa şi a hotărârii nr. 35/1998, a Direcţiei Impozite şi Taxe a judeţului Ialomiţa, a procesului-verbal încheiat la 25 noiembrie 1998, cu privire la impozitul pe profit, în sumă de 17.877.920 lei şi 9.145.349 lei, majorări de întârziere aferente.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că organul de control nu a avut în vedere toate actele şi documentele justificative ale societăţii reclamante, anume fişele activităţii zilnice şi foi de parcurs, situaţie în care nu se poate susţine că aceasta ar fi încălcat art. 13 alin. (1) din OG nr. 70/1994.
Împotriva sentinţei sus-menţionate au declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ialomiţa şi Ministerul Finanţelor.
În motivarea recursului s-a susţinut în esenţă că societatea reclamantă nu a făcut dovada că documentele justificate au fost depuse odată cu contestaţia formulată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Ialomiţa, iar prin conţinutul procesului-verbal se recunoaşte că au fost restituite societăţii, toate documentele puse la dispoziţia organului de control, rezultând, deci, lipsa foilor de parcurs, respectivele documente justificative fiind primite şi înregistrate la Ministerul Finanţelor, ulterior emiterii deciziei contestate.
Înalta Curte de Casaţie de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 288 din 24 ianuarie 2004, a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, în vederea administrării unei expertize de specialitate care să stabilească dacă actele invocate de reclamantă, în apărarea sa (fişele activităţii zilnice şi foile de parcurs), sunt reale, dacă figurează în evidenţa contabilă a societăţii şi dacă au fost folosite la transportul mărfurilor.
Rejudecând cauza, în fond după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1278 din 4 octombrie 2001, a admis acţiunea formulată de SC V. SRL, comuna Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa, a anulat în parte Decizia Ministerului Finanţelor nr. 1461/1999, dispoziţia nr. 19/1999, a Direcţiei Generale a Finanţelor Publice şi Controlului Financiar de Stat Ialomiţa, hotărârea nr. 95/1998, a Direcţiei Impozite şi Taxe a judeţului Ialomiţa şi procesul-verbal din 25 noiembrie 1999, privitor la impozitul pe profit, de 17.877.920 lei şi 9.145.349 lei, majorări.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, într-adevăr, documentele justificative (fişele activităţii zilnice şi foi de parcurs) au fost depuse ulterior şi nu au fost înregistrate în ordine cronologică, conform legii contabilităţii, dar că această împrejurare atrage sancţionarea persoanei vinovate, iar nu neluarea în considerare a acestor documente, motiv pentru care a admis acţiunea în limita probelor existente.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa, întemeiat pe dispoziţiile art. 309 - 316 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond nu a respectat indicaţiile date de Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia de casare nr. 288/2004, în sensul de a administra o expertiză de specialitate care să stabilească dacă actele invocate de reclamantă sunt reale şi dacă figurează în evidenţele contabile ale societăţii, aceasta nefăcând decât dovada existenţei acestor documente.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin Decizia nr. 1461 din 30 iunie 1999, Ministerul Finanţelor a respins plângerea formulată de SC V. SRL, comuna Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa, pentru capătul de cerere reprezentând impozit pe profit, în sumă de 17.877.920 lei şi majorări de întârziere aferente, în sumă de 9.145.349 lei, calculat prin diminuarea cheltuielilor deductibile, cu contravaloarea carburanţilor şi lubrefianţilor, pe motiv că nu a susţinut cauza, cu documente, potrivit dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din HG nr. 223/1992. Pe parcursul judecăţii, prin întâmpinarea depusă la 18 octombrie 1999, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa a recunoscut că reclamanta a depus foile de parcurs şi fişele activităţii zilnice, dar că nu au fost luate în considerare, pentru că nu au fost înregistrate în ordine cronologică, conform legii contabilităţii.
Or, neînregistrarea în contabilitate a acestor documente în ordine cronologică, potrivit art. 6 şi 16 din Legea nr. 82/1991, nu are drept consecinţă, neluarea lor în considerare, ci doar sancţionarea persoanei vinovate.
Aşadar, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Ialomiţa a procedat greşit că nu a avut în vedere la calculul datoriei fiscale a societăţii, a înscrisurilor depuse, atâta timp, cât nu a contestat realitatea acestora şi nici nu a invocat alte motive care să releve că nu au calitatea de documente justificative.
Nici critica recurentei, cu privire la neefectuarea expertizei contabile, nu poate fi luată în considerare, de vreme ce aceasta a refuzat achitarea onorariului de expert şi nu a insistat în administrarea acestei probe.
Pentru considerentele expuse şi cum în cauză nu există motive de casare de ordine publică, se va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Ialomiţa împotriva sentinţei civile nr. 1278 din 4 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7205/2004. Contencios.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 7218/2004. Contencios. Anulare acte vamale.... → |
|---|
