ICCJ. Decizia nr. 7253/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7253/2004
Dosar nr. 4891/2003
Şedinţa publică din 29 septembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
L.M., în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Bihor, a solicitat anularea hotărârii nr. 7208 din 5 septembrie 2003, emisă de pârâtă şi obligarea ei, la emiterea unei noi hotărâri prin care să-i recunoască calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, fiind născută în refugiu.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 439/CA/PI din 20 octombrie 2003, a admis acţiunea.
S-a reţinut că strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică ce a durat pe toată perioada strămutării, constând în privarea persoanei, de folosirea bunurilor din localitatea de domiciliu şi obligarea să accepte condiţiile ce i s-au putut oferi în localitatea în care a fost strămutată. De acest regim beneficiază şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, el având acelaşi statut, de refugiat.
Considerând hotărârea, nelegală, pârâta a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea sentinţei şi în fond, respingerea acţiunii, întrucât reclamanta nu are un domiciliu din care să fie strămutată; s-a adăugat la lege, legislaţia română nu recunoaşte capacitatea de folosinţă a fătului conceput, decât dacă s-a născut viu.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice, este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui şi data retrocedării pământului românesc.
Împrejurarea că nu era născută la data refugiului şi că nu avea domiciliu de unde să fie strămutată, nu este relevantă, atâta vreme, cât refugierea părinţilor a lipsit-o de dreptul de a avea un domiciliu legal, iar potrivit art. 7 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954, drepturile copilului se recunosc de la concepţie, dacă se naşte viu.
Soluţia instanţei, de admitere a acţiunii, fiind temeinică şi legală, recursul se priveşte nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor, împotriva sentinţei civile nr. 439/CA din 20 octombrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7250/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7256/2004. Contencios → |
|---|
