ICCJ. Decizia nr. 7368/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7368/2004
Dosar nr. 5621/2003
Şedinţa publică din 5 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 21 august 2003, reclamanta B.Ş. a solicitat anularea hotărârii nr. 5805/3481 din 9 iulie 2003, emisă de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, să se constate că are calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi să fie obligată pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de această lege.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că s-a reţinut greşit că nu există legătură de rudenie între aceasta şi S.A., cu toate că a dovedit că acesta este tatăl său, cu declaraţii de martori şi cu actele pe care le-a prezentat în susţinerea cererii.
Mai arată că explicaţia unor neconcordanţe de nume, se datorează unor greşeli comise de autorităţile care au emis actele de stare civilă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1786 din 30 octombrie 2003, a admis acţiunea, în sensul că a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să emită în favoarea reclamantei, o hotărâre prin care să constate că se încadrează în dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Instanţa reţine că reclamanta nu a probat legătura de rudenie existentă între aceasta şi A.S., tatăl său, titularul declaraţiei de avere şi faptul că împreună cu familia sa, a fost strămutată din Bulgaria, în România, în luna septembrie 1940, ca urmare a Tratatului de la Craiova.
Pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti a declarat recurs împotriva sentinţei, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., considerând că instanţa de fond a apreciat greşit, ca edificatoare, probele administrate, cu toate că nu se putea face dovada identităţii persoanei, în cadrul unui litigiu având ca obiect, contestarea unui act administrativ, prin declaraţii de martori.
Recursul va fi respins.
Conform dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează lit. c), a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Art. 61 din OG nr. 105/1999, introdus prin Legea nr. 319/2002, stabileşte că „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1 ,se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
Instanţa a făcut dovada, cu „Declaraţiunea" şi „situaţia de avere imobilă rurală", date de A.S.A., în data de 8 septembrie 1940, că persoana respectivă îşi avea domiciliul în comuna Cociular, judeţul Durostor, era de profesie agricultor şi avea doi copii: C. de 3 ani şi E. de 1 an.
Din certificatul de naştere al intimatei, rezultă că s-a născut la 20 octombrie 1939, în localitatea Cociular, din părinţii C.S. şi C.A., aceleaşi elemente rezultând şi din buletinul de identitate al acesteia, având numele de V. după căsătorie.
Cu declaraţiile autentificate date de numitele P.E. şi G.E., se confirmă că intimata s-a născut la 20 octombrie 1939, în localitatea Cociular - Durostor, că prenumele corect al acesteia este Ş., iar nu E., cum este menţionat în declaraţia din 8 septembrie 1940.
În aceste declaraţii se mai specifică faptul că în certificatul de naştere al intimatei s-a consemnat greşit numele de familie al său, de C., în loc de A., C. fiind numele bunicului patern şi că părinţii intimatei s-au numit A.S. şi A.A.
Coroborând prevederile înscrisurilor menţionate mai sus, se poate concluziona că intimata este fiica numiţilor A.S. şi A.A., mai ales că menţiunea „declaraţiunea" din 8 septembrie 1940, privind minora E., de un an, este apropiată datei naşterii acesteia.
În ce priveşte calitatea de strămutată a intimatei, din localitatea Cociular, judeţul Durostor, în România, în luna septembrie 1940, urmare a prevederilor Tratatului de la Craiova, privind cedarea Cadrilaterului, către Bulgaria şi schimbul de populaţie între cele două ţări, cum din probe se desprinde concluzia că părinţii acesteia au fost nevoiţi să părăsească comuna Cociular şi să se stabilească în România, iar intimata şi fratele său erau în vârstă de un an, respectiv 3 ani, rezultă că şi aceştia au venit împreună cu părinţii lor.
Ca atare, Curtea consideră că instanţa de fond a făcut o apreciere corectă a probelor aflate la dosar, stabilind calitatea intimatei-reclamante, de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
De aceea, reţinând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, va respinge recursul, ca nefondat, în baza prevederilor art. 7 din OG nr. 105/1999 şi art. 299 şi 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1786 din 30 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7364/2004. Contencios. Anulare Hotarâre... | ICCJ. Decizia nr. 7369/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
