ICCJ. Decizia nr. 7397/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7397/2004
Dosar nr.3638/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 10 decembrie 2003, reclamantul S.A. a solicitat anularea hotărârii nr. 5084 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că în mod greşit a reţinut pârâta, că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, din moment ce bunicul lui a fost luat în evidenţa refugiaţilor fiind capul familiei, astfel că tatăl şi cei trei copii făceau parte din aceeaşi familie, tatăl neavând poziţie şi număr la casă separat.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 84/CA - PI din 2 februarie 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 5084 din 28 noiembrie 2003, emisă de pârâtă şi o obligă să-i recunoască, reclamantului calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul a făcut dovada că familia lui a fost refugiată, datorită persecuţiilor etnice şi au plecat din localitatea de domiciliu, Călaţea, comuna Aştileu.
S-a mai reţinut că reclamantul, născut la data de 7 octombrie 1937, s-a refugiat împreună cu părinţii şi un bunic, ce a fost luat în evidenţa refugiaţilor.
Împotriva acestei sentinţe, şi în termen legal a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o, ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea cererii de recurs s-a arătat că reclamantul nu face dovada unei persecuţii etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate, aşa cum în mod expres prevăd dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Recurenta a susţinut că există contradicţie în declaraţiile martorilor, atât asupra localităţii de unde s-a refugiat reclamantul şi anume, Astileu sau Călaţea şi asupra datei când a plecat în refugiu familia reclamantului, la data de 15 iulie 1942 sau octombrie 1940.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins.
Este de necontestat faptul că reclamantul s-a născut la 7 octombrie 1937, în localitatea Călaţea, comuna Aştileu, conform certificatului de naştere.
În această situaţie nu există contradicţie în declaraţiile martorilor, în care unii au arătat că localitatea de unde s-a refugiat este Călaţea, iar alţii au indicat comuna Aştileu.
Din declaraţiile martorilor T.D., M.F. şi L.G. rezultă că reclamantul ce locuia împreună cu părinţii şi bunicul, în sat Călaţea, comuna Aştileu, s-a refugiat în perioada 15 iulie 1942 - aprilie 1945, în localitatea Ceica.
De altfel, şi recurentul recunoaşte că Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale, prin extrasul nr. 3711 din 15 iulie 2003, atestă că S.P. figurează în indexul refugiaţilor români din Ungaria, cu număr fişă 8431.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etice, aflându-se în cele 6 situaţii enumerate.
Rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca din aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţenii români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit aceste persecuţii, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
În consecinţă, motivele de casare fiind nefondate, recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 84/CA - PI din 1 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7395/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7398/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
