ICCJ. Decizia nr. 7395/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7395/2004
Dosar nr. 3636/2004
Şedinţa publică din 6 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 7 ianuarie 2004, reclamanta C.L. a solicitat anularea hotărârii nr. 7927 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Bihor şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, motivând că a avut statutul de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a pronunţat sentinţa civilă nr. 84/CA - PI din 2 februarie 2004, prin care a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 7927 din 31 octombrie 2003, emisă de pârâtă şi a obligat-o să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a născut la 31 august 1943, în Beiuş, dată la care părinţii săi erau refugiaţi, din motive etnice, din localitatea de domiciliu şi a dobândit prin naştere, statutul de refugiată, îndeplinind condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru acordarea drepturilor recunoscute prin această lege.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Bihor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut că atâta timp, cât reclamanta nu exista ca persoană fizică la data când părinţii săi s-au refugiat, nu putea avea un domiciliu de unde să se refugieze şi a făcut precizarea că strămutarea în altă localitate ,decât cea de domiciliu, este o modalitate de persecuţie etnică, cu condiţia ca persoana respectivă să existe cu capacitate juridică la data strămutării.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins.
Instanţa de fond a interpretat corect prevederile Legii nr. 189/2000 şi ale HG nr. 127/2002, anulând actul administrativ întocmit de recurentă şi prin care a fost vătămat dreptul recunoscut intimatei, în actele normative menţionate anterior.
Fiind născută după data la care părinţii săi s-au refugiat, din motive etnice, din localitatea de domiciliu, intimata a fost lipsită de dreptul său la un domiciliu legal, ca fiind personal nepatrimonial din categoria atributelor de identificare a persoanei.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează, lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanţei, aprobate prin HG nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Cum strămutarea din localitatea de domiciliu, în alta, pe criterii etnice este o modalitate de persecuţie etnică, ce durează pe toată durata strămutării, în mod legal instanţa a apreciat că şi copilul născut în localitatea în care părinţii au fost strămutaţi, are acelaşi statut ca aceştia, perioada fiind de la data naşterii lui, la data retrocedării pământului românesc.
Situaţia de refugiat a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor P.V. şi B.F. şi copia actului de naştere.
în consecinţă, intimata care s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor săi, a suferit împreună cu aceştia, efectele strămutării din motive etnice, din localitatea de domiciliu, fiind îndreptăţită să beneficieze de prevederile Legii nr. 189/2000.
Faţă de considerentele expuse mai sus, recursul se priveşte ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Bihor împotriva sentinţei civile nr. 86 CA - PI din 2 februarie 2004 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7389/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7397/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
