ICCJ. Decizia nr. 7433/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 7433/2004

Dosar nr. 4308/2004

Şedinţa publică din 7 octombrie 2004

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la 22 ianuarie 2004, reclamanta S.F. a solicitat anularea hotărârii nr. 12802 din 25 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Cluj şi obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de lege, pentru perioada 1 iunie 1944 - 6 martie 1945, cât s-a aflat în refugiu.

În motivarea acţiunii, reclamanta arată că i s-a respins nejustificat cererea, prin care a solicitat acordarea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, cu toate că a prezentat dovezi, din care rezultă că s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi şi că nu este corect să se facă diferenţiere între copiii născuţi anterior şi cei născuţi în timpul refugiului părinţilor.

Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 258 din 18 februarie 2004, a admis acţiunea, în sensul că a dispus anularea hotărârii contestate şi a obligat pârâta, să recunoască reclamantei, statutul de persoană refugiată pentru perioada 1 iunie 1944 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile corespunzătoare, începând cu 1 decembrie 2003.

Instanţa reţine că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, având şi ea calitatea de refugiată, începând cu data naşterii, 1 iunie 1944 şi până la 6 martie 1945, deoarece nu putea să aibă alt domiciliu, decât al părinţilor, iar dispoziţiile legale aplicabile nu prevăd imperativ înlăturarea persoanelor născute în refugiu, de la acordarea drepturilor băneşti.

Pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că Legea nr. 189/2000 şi HG nr. 127/2002 prevăd în mod expres şi limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de drepturile prevăzute de lege, reclamanta neintrând sub incidenţa Legii nr. 189/2000, pentru că nu şi-a schimbat domiciliul în altă localitate, decât cea în care s-a născut, din motive etnice.

Recursul este nefondat.

Prin hotărârea nr. 12802 din 25 noiembrie 2003 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Cluj, s-a respins cererea prin care intimata solicita să i se stabilească faptul că este beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu motivarea că aceasta nu era născută la data strămutării părinţilor, deci nu a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.

Conform prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, „Beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, după cum urmează: lit. c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".

Art. 61 din ordonanţă, introdus prin Legea nr. 319/2002, stabileşte că „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".

Cu copiile de pe certificatele de naştere şi căsătorie, precum şi cu declaraţiile autentificate date de numiţii D.I. şi B.M., intimata a făcut dovada că s-a născut la 1 iunie 1944, în comuna Joiţa, judeţul Giurgiu, în perioada în care părinţii săi, R.D. şi R.M., se aflau în refugiu, plecând din comuna Fundătura, judeţul Cluj, în urma cedării către Ungaria, a Ardealului de Nord, în baza Dictatului de la Viena.

Cum intimata a locuit cu părinţii săi în perioada de la naştere şi până la încetarea refugiului, suferind aceleaşi privaţiuni, ca şi aceştia în perioada respectivă, se impunea ca şi pentru ea să se stabilească faptul că a avut calitatea de refugiat.

Susţinerea recurentei, că Legea nr. 189/2000 prevede expres şi limitativ categoriile de persoane care pot beneficia de dispoziţiile ei, între care nu se cuprind şi persoanele născute în perioada refugiului părinţilor, nu este un argument pentru respingerea prezentei acţiuni, pentru că, chiar dacă s-au născut în localitatea în care erau refugiaţi părinţii, ei au fost frustraţi de multe avantaje, pe care le-ar fi avut dacă se aflau în locuinţa din care au fost nevoiţi să plece părinţii, din motive etnice.

Cum instanţa de fond a făcut o corectă apreciere a materialului probator, pronunţând o hotărâre legală şi temeinică, urmează ca în baza prevederilor art. 7 din OG nr. 105/1999, aşa cum a fost modificată şi completată şi art. 299 şi art. 312 C. proc. civ., să se respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 258 din 18 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2004.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 7433/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs