ICCJ. Decizia nr. 7465/2004. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7465/2004
Dosar nr. 2682/2003
Şedinţa publică din 12 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunile înregistrate la 15 ianuarie 2003, reclamanta Federala Teritorială a Cooperativelor de Consum F. Maramureş, în calitate de mandatară a C. Remeţi, a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea parţială a HG nr. 934/2002, în ce priveşte Anexa nr. 9 cu nr. crt. 9 – Clădire Magazin Universal Remeţi.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că imobilele cuprinse în hotărârea contestată, sunt proprietatea cooperativei, astfel că în mod greşit au fost incluse în inventarul bunurilor care aparţin domeniului public al unităţii administrativ teritoriale, care ulterior a fost aprobat de Guvern.
Pârâtul a formulat acţiune de chemare în garanţie împotriva Consiliului Judeţean Maramureş, Consiliul Local al comunei Remeţi şi Ministerului Administraţiei Publice, cu motivarea că la baza actului contestat, s-a aflat hotărârea autorităţii publice locale, prin care au fost însuşite inventarele întocmite de comisiile special constituite la nivelul acestor comune.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 386 din 10 aprilie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat parţial hotărârea de guvern atacată şi a respins cererea de chemare în garanţie formulată de Guvernul României.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin adoptarea hotărârii guvernamentale atacate, a fost încălcat dreptul de proprietate al reclamantei, asupra construcţiilor în litigiu, că aceste construcţii nu pot fi incluse în categoria bunurilor din domeniul public, întrucât nu se încadrează în bunurile enumerate expres la pct. III din lista anexă a Legii nr. 213/1998.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâtul Guvernul României, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
- s-a reţinut greşit că intimata F. SA Maramureş (pentru cooperativa C. Remeţi), are calitate procesuală activă, decurgând din existenţa dreptului său de proprietate asupra imobilelor, deşi din probele administrate a rezultat că este numai constructor de bună credinţă;
- hotărârea atacată nu are un efect constitutiv al dreptului de proprietate în favoarea unităţii administrativ-teritoriale, ci se limitează să ateste un regim juridic, diferenţiat de regimul juridic al proprietăţii private. Prin urmare, actul administrativ nu poate vătăma dreptul de proprietate al reclamantei, asupra acelor construcţii;
- în condiţiile în care cooperativa nu face dovada că a solicitat şi obţinut în prealabil, anularea hotărârii consiliului local şi a celui judeţean, privind bunurile respective, acţiunea în contencios administrativ era inadmisibilă şi trebuie respinsă ca atare.
Recursul este nefondat, pentru considerentele mai sus expuse.
Nu se contestă faptul că imobilele în discuţie au fost edificate de către cooperativa reclamantă, cu resurse proprii, pe suprafeţele de teren, care la acea dată i-au fost atribuite în folosinţă, prin Decizia organului de stat competent. Ele fac parte din patrimoniul cooperativei, fiind înregistrate ca atare în contabilitate, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare, sunt declarate la impunere, fiind în posesia şi folosinţa netulburată a cooperativei, de la realizarea acestora.
Calitatea de constructor de bună credinţă a reclamantei, asupra construcţiilor edificate pe teren ce aparţin domeniului public comunal, a fost recunoscută chiar de recurentul-intimat.
Atât Guvernul României, cât şi chemaţii în garanţie nu au putut dovedi apartenenţa construcţiilor, la domeniul public sau privat al statului, sau al unităţilor administrativ-teritoriale în care ele sunt situate.
În calitate de constructor de bună credinţă, reclamanta are un interes legitim, de a cere şi obţine în justiţie, pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti de anulare a actului administrativ, prin care autoritatea publică emitentă îi contestă această calitate şi implicit, consecinţele juridice pe care ea le generează.
Aşa fiind, instanţa de fond a stabilit în mod corect că reclamanta are calitate procesuală activă în prezentul litigiu.
Prin conţinutul său, hotărârea de guvern are natura unui act juridic administrativ de autoritate adoptat după însuşirea inventarului privind bunurile domeniale, de către consiliile locale şi respectiv, consiliile judeţene, prin hotărâri, în condiţiile Legii nr. 213/1998.
Aceste hotărâri ale autorităţilor administraţiei publice locale pregătesc adoptarea actului final, ale cărui efecte juridice vizează însăşi caracterul bunurilor enumerate în anexe, adică tocmai apartenenţa lor la proprietatea publică a comunei, oraşului sau judeţului, după caz.
Ori, în speţă, cea care vatămă în mod direct interesul legitim al reclamantei, nu este hotărârea consiliului local comunal, orăşenesc sau judeţean, de însuşire a unor liste de inventar, ci actul final al Guvernului, care conferă un alt regim juridic al bunurilor imobile efectuate de cooperativă, cu resurse proprii şi utilizate fără întrerupere, potrivit destinaţiei lor.
Admiţând acţiunea şi anulând actul administrativ în limitele arătate, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, ce va fi menţinută prin respingerea recursului, dar cu substituirea motivării în sensul mai sus arătat.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 52 alin. (1) al Constituţiei revizuite, art. 3 alin. (4), art. 7 şi art. 21 din Legea nr. 213/1998, privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestora art. 1 alin. (1) şi art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României, împotriva sentinţei civile nr. 386 din 10 aprilie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7457/2004. Contencios. Refuz promovare recurs... | ICCJ. Decizia nr. 7467/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
