ICCJ. Decizia nr. 7592/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7592/2004
Dosar nr. 4313/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 1269 din 3 februarie 2004, reclamanta O.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 1744 din 2 decembrie 2003, prin care pârâta a refuzat recunoaşterea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că: s-a născut la data de 9 decembrie 1941, în localitatea Alba Iulia, judeţul Alba, în perioada refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu, satul Ianculeşti, judeţul Satu Mare, în localitatea Alba Iulia; refugiul părinţilor săi a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia Statului ungar; refuzul pârâtei, de a-i recunoaşte calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, este nejustificat, în condiţiile în care, ea, reclamanta, a fost obligată să trăiască în refugiu.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanta, fiind născută în refugiu, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de lege, pentru a beneficia de drepturile legale aferente statutului de refugiat.
Prin sentinţa civilă nr. 309 din 25 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat hotărârea nr. 1744 din 2 decembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta, să-i recunoască reclamantei, statutul de refugiată pentru perioada 9 decembrie 1941 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile legale aferente, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamanta, fiind născută în perioada refugiului părinţilor săi, a suferit aceleaşi privaţiuni, ca toţi refugiaţii, astfel că aceasta este îndreptăţită să beneficieze de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Maramureş, criticând-o, ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuţii din motive etnice, fiind nevoite să se refugieze, ori, reclamanta care s-a născut într-o anumită localitate, nu poate fi considerată strămutată sau refugiată în aceeaşi localitate.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu, Statul român având obligaţia de protecţie şi sprijin, în mod egal, pentru toţi cetăţenii săi.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, aceasta, începând cu data naşterii sale, respectiv 9 decembrie 1941, a împărtăşit situaţia părinţilor, suportând consecinţele refugiului care implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa, aşa cum în mod corect a reţinut şi instanţa de fond.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Maramureş împotriva sentinţei civile nr. 309 din 25 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7591/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | CSJ. Decizia nr. 7593/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
