ICCJ. Decizia nr. 7591/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7591/2004
Dosar nr. 4312/2004
Şedinţa publică din 14 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, sub nr. 468 din 6 ianuarie 2004, reclamantul N.P. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 12.818 din 25 noiembrie 2003, prin care pârâta a refuzat recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că: s-a născut la data de 10 iunie 1942, în municipiul Bucureşti, în perioada refugiului părinţilor săi, din localitatea de domiciliu, comuna Lunca Ilvei, judeţul Bistriţa-Năsăud; refugiul părinţilor săi a avut loc pe fondul evenimentelor istorice care s-au produs în septembrie 1940, când zona Ardealului de Nord a trecut sub jurisdicţia Statului ungar; refuzul pârâtei, de a-i recunoaşte calitatea de beneficiar al drepturilor prevăzute de legea sus-menţionată, este nejustificat, în condiţiile în care, el, reclamantul, a fost obligat să trăiască în refugiu.
Pârâta, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acţiunii, arătând că din actele depuse în probaţiune, rezultă că reclamantul s-a născut în localitatea Bucureşti, aparţinând Statului român, astfel că acesta nu a suferit persecuţii etnice, care să justifice acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 183 din 5 februarie 2004, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 12.818 din 25 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului, statutul de refugiat pentru perioada 10 iunie 1942 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile legale aferente, începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, şi, pentru motive de echitate, nu se justifică aplicarea unui tratament discriminatoriu minorilor refugiaţi împreună cu părinţii sau născuţi în refugiu, statul având obligaţia de protecţie şi sprijin, în mod egal, pentru toţi cetăţenii săi.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, criticând-o, ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin motivele de recurs, pârâta a susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat greşit prevederile Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, acestea referindu-se la persoane care au suferit persecuţii din motive etnice, fiind nevoite să se refugieze, ori, reclamantul, fiind născut pe un teritoriu aparţinând Statului român, nu a suferit persecuţii din motive etnice.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu criticile formulate, cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., această instanţă constată că recursul nu este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586/2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că în ceea ce priveşte acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care au fost nevoite să trăiască în refugiu, Statul român având obligaţia de protecţie şi sprijin, în mod egal, pentru toţi cetăţenii săi, aşa cum, în mod corect a apreciat şi instanţa de fond.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, acesta, începând cu data naşterii sale, respectiv 10 iunie 1942, a împărtăşit situaţia părinţilor săi, suportând consecinţele refugiului care implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele arătate, sentinţa instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul declarat va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 183 din 5 februarie 2004 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7590/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7592/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
