ICCJ. Decizia nr. 7603/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7603/2004
Dosar nr. 4205/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 367 din 22 septembrie 2003, Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de B.V. şi a anulat hotărârea nr. 2087 din 16 mai 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, care a fost obligată să-i recunoască acesteia, calitatea de beneficiară a prevederilor OG nr. 105/1999.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că familia reclamantei a fost nevoită să se refugieze din Ardealul de Nord, după 6 septembrie 1940, ca urmare a persecuţiilor exercitate din motive etnice, iar reclamanta a fost născută în localitatea de refugiu a părinţilor săi, astfel că aceasta are statutul conferit de prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs în termen, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile legale în materie, care se referă la persoanele strămutate sau care au fost nevoite să se refugieze, întrucât reclamanta a fost născută ulterior refugierii părinţilor săi din localitatea de domiciliu, asupra sa nefiind exercitate persecuţiile din motive etnice.
A mai susţinut că, în conformitate cu Precizările nr. 23/2002, emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale, pot beneficia de prevederile Legii nr. 189/2000, copiii care s-au născut în intervalul de 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor.
Or, reclamanta nu se încadrează în aceste reglementări.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat faptul că reclamanta B.V. s-a născut la data de 30 august 1944, în comuna Slivileşti, Strehaia, judeţul Turnu Severin, unde părinţii săi se refugiaseră din localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate după Dictatul de la Viena, refugiul durând din octombrie 1940, până în aprilie 1945.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile limitativ enumerate în actul normativ.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
În ceea ce priveşte precizările invocate de recurenta-pârâtă, acestea nu pot fi reţinute. Corect, instanţa de fond a stabilit ca fiind irelevante în soluţionarea cauzei, pentru considerentul că sunt opinii lipsite de orice forţă juridică, neavând caracterul unui act normativ şi contravenind legii care a enumerat limitativ persoanele exceptate.
Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, împotriva sentinţei civile nr. 367 din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7602/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7606/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
