ICCJ. Decizia nr. 7621/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7621/2004
Dosar nr. 621/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.N. a formulat acţiune împotriva pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea şi a solicitat ca în contradictoriu cu pârâta, să se pronunţe o hotărâre prin care să fie obligată să îi recunoască şi să îi acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002.
A susţinut că a efectuat stagiul militar la muncă, că nu are pensie.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 265/F/CONT din 29 octombrie 2003, a respins ca neîntemeiată, acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că reclamantul nu a dovedit susţinerile sale, cu actele prevăzute de Legea nr. 309/2002, adică livret militar, adeverinţă de la Arhivele Naţionale sau U.M. 02405 Piteşti.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a declarat recurs, criticând hotărârea, ca nelegală, instanţa soluţionând dosarul, fără a stărui în aflarea adevărului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi, persoana, cetăţean român, care a efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961, iar prin HG nr. 1114/2002 a fost precizată perioada, 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961.
Dovada încadrării în prevederile art. 1 din lege, se poate face cu livretul militar sau adeverinţa eliberată de Centrele militare judeţene, U.M. 02405 Piteşti ori dovezi eliberate de Arhivele Naţionale.
Pe de altă parte, prin dispoziţiile art. 261 pct. 5 C. proc. civ., este consacrat principiul general, potrivit căruia hotărârea judecătorească trebuie să fie motivată, aceasta, în scopul de a se asigura o bună administrare a justiţiei, de a se da posibilitatea instanţei superioare, să exercite controlul judiciar. De aceea este instituită obligaţia de a fi arătate în cuprinsul hotărârii, motivele de fapt şi de drept, să se facă trimitere la actele dosarului şi să fie în concordanţă cu ele.
În cauză, nu este lămurit dacă reclamantul-recurent a înţeles să se adreseze direct instanţei, pentru recunoaşterea dreptului pretins sau a formulat acţiune împotriva hotărârii pronunţate la cererea sa, de către pârâta Casa Judeţeană de Pensii Vâlcea, neexistând o precizare şi nici o asemenea hotărâre.
Sub acest aspect, nerespectarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., atrage casarea hotărârii, ca nelegală, în consecinţă recursul urmând a fi admis, casată sentinţa şi trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
În rejudecare, instanţa va aduce la îndeplinire îndrumările menţionate în considerentele prezente, având în vedere prevederile Legii nr. 309/2002 şi în principal, dacă cererea reclamantului se referă la perioada cerută de actul normativ, anume 14 ianuarie 1950 - 28 februarie 1961.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de V.N. împotriva sentinţei civile nr. 265/F din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7617/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7622/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
