ICCJ. Decizia nr. 7617/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 309/2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.7617/2004
Dosar nr. 617/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul Ş.C. a formulat la data de 6 octombrie 2003, acţiune, prin care a solicitat ca în contradictoriu cu Casa Judeţeană de Pensii Argeş, să se pronunţe o hotărâre, prin care pârâta să fie obligată să emită o nouă hotărâre prin care să îi recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pentru perioada 3 iulie 1951 – 31 decembrie 1953, perioada stagiului militar pe care a efectuat-o în detaşamente de muncă, şi nu cum greşit a fost stabilită în hotărârea nr. 5829/2003, în care s-a recunoscut numai perioada 3 iulie 1951 – 7 iulie 1952.
În motivarea acţiunii a precizat că a fost încorporat la data de 3 iulie 1951 şi lăsat la vatră, la 31 decembrie 1953, întreaga perioadă fiind efectuată în detaşamente de muncă, dar cum nu a avut livretul militar, dispărut prin ardere, a fost recunoscută numai perioada 3 iulie 1951 – 7 iulie 1952, conform certificatului nr. 115073/2003, eliberat de Arhivele Naţionale, deşi chiar din acest document rezultă că a fost mutat la un alt detaşament de muncă – Bicaz C.D.R.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 264/F/CONT, pronunţată la data de 29 octombrie 2003, în dosarul nr. 4793/2003/F/CONT, a respins acţiunea, cu motivarea că reclamantul nu a făcut dovada acţiunii sale, menţiunea din carnetul de muncă nefiind regăsită şi în documentele eliberate de Arhivele Naţionale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul, în care critică sentinţa, ca nelegală, din motivarea acesteia nerezultând unde a efectuat diferenţa stagiului militar din 7 iulie 1952 – 31 decembrie 1953, deşi, chiar din certificatul eliberat de instituţiile competente, rezultă că după 7 iulie 1952 a fost mutat tot la Detaşament de muncă C.D.R. Bicaz 1/801, prin O.Z. nr. 1169.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art. 6 pct. 2 din Legea nr. 309/2002 şi art. 6 şi 7 din HG nr. 1114/2002, dovada încadrării în prevederile art. 1 din lege, se face cu livretul militar, adeverinţa eliberată de Centrele militare judeţene sau U.M. 02405 Piteşti, iar Casele judeţene de pensii pot solicita Arhivelor Naţionale, întocmirea unei evidenţe a detaşamentelor de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii.
În cauză este necontestat că reclamantul a fost încorporat la data de 3 iulie 1951, în Detaşamentul de muncă Bicaz, fiind recunoscută perioada până la 7 iulie 1952, dată la care, în acelaşi document, cu nr. 115073/2003, eliberat de Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, se menţionează că a fost mutat la Detaşamentul nr. 1/801, prin Ordin de zi nr. 1169 – Detaşamentul de muncă C.D.R. Bicaz.
Nu se poate contesta că durata stagiului militar expiră la 31 decembrie 1953, iar pentru diferenţa de durată între 7 iulie 1952 – 31 decembrie 1953, reclamantul a făcut dovada cu actul deja citat şi cu înregistrarea din Carnetul de muncă, a susţinerii sale, că este efectuată în „Detaşamentul de muncă C.D.R. Bicaz".
Faţă de aceste dovezi, în mod nelegal instanţa de fond, sesizată cu acţiunea reclamantului, a apreciat că nu sunt îndeplinite cerinţele Legii nr. 309/2002, fiind evident că stagiul început în Detaşamentul de muncă Bicaz, la data de 3 iulie 1951, cu o primă perioadă până la 7 iulie 1952, a continuat prin trecerea la Detaşamentul nr. 1/801, O.Z.nr. 1169 – Detaşament de muncă C.D.R. Bicaz, de unde, la 31 decembrie 1953, a fost lăsat la vatră.
Răspunsurile date de instituţiile militare, că nu regăsesc arhiva acestui detaşament sau că acest detaşament nu este într-o anume evidenţă, nu îl pot prejudicia pe reclamant, aceste tabele sau evidenţe nefiind documente care să cuprindă toate detaşamentele ce au funcţionat în perioada 1950 – 1961, ele fiind întocmite pe baza unor documente ce sunt deţinute în păstrare.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că reclamantul a făcut dovada că este îndreptăţit conform art. 1 din Legea nr. 309/2002, să beneficieze de drepturile persoanelor ce au efectuat stagiul militar în detaşamente de muncă din cadrul Direcţiei Generale a Serviciului Muncii, stagiul fiind efectuat în perioada 3 iulie 1951 – 31 decembrie 1953.
În raport cu aceste considerente, se va admite recursul declarat de reclamant împotriva sentinţei nr. 264/F/2003 şi va fi casată această sentinţă, iar în fond va fi admisă acţiunea, în sensul că se va anula hotărârea nr. 5829/2003 a Casei Judeţene de Pensii Argeş, va fi obligată pârâta, să emită o nouă hotărâre şi să îi acorde reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 iulie 1951 – 31 decembrie 1953, începând cu data de 1 septembrie 2003, având în vedere că solicitarea a fost făcută la 12 august 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ş.C. împotriva sentinţei civile nr. 264/F din 29 octombrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea, în sensul că dispune anularea hotărârii nr. 5829/2003 a pârâtei, pe care o obligă să emită o nouă hotărâre şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002, pe perioada 3 iulie 1951- 31 decembrie 1953, începând cu 1 septembrie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7606/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7621/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
