ICCJ. Decizia nr. 7602/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7602/2004
Dosar nr. 4053/2003
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, sub nr. 4500/CA/2003, reclamanta-intimată M.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 7077 din 22 mai 2003 şi obligarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Timiş, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 320 din 30 septembrie 2003, a admis acţiunea reclamantei M.F., a anulat hotărârea nr. 7077 din 22 mai 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a obligat pârâta, să elibereze pe seama reclamantei, o nouă decizie, prin care să-i stabilească drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, modificată, cu începere din 1 mai 2003.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit prevederile legale în materie, întrucât reclamanta nu a dovedit calitatea de persoană strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu, nefiind îndrituită să beneficieze de prevederile art. 1 ale acestui act normativ, fiind născută la 14 iunie 1943, în localitatea Dameş, judeţul Bihor, iar părinţii săi au fost strămutaţi din localitatea Dameş, judeţul Bihor, în localitatea Aleşd, judeţul Bihor, în luna august 1940.
A susţinut că nu se poate prezuma că reclamanta beneficiază de acelaşi statut, ca şi părinţii săi, deoarece s-a născut la un interval de 36 luni, ulterior strămutării, în localitatea de origine, Dameş, judeţul Bihor, de unde părinţii săi au fost strămutaţi.
Totodată, a arătat că în conformitate cu Precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi de Asigurări Sociale nr. 3423/2001, au calitatea de beneficiari ai drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000, ulterior modificată şi completată, doar copiii care s-au născut la un interval de maxim 300 de zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinţilor.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat că reclamanta s-a născut la 14 iunie 1943, dată la care părinţii săi se refugiaseră din localitatea Dameş, judeţul Bihor, ca urmare a persecuţiilor etnice, începând cu luna august 1940, în localitatea Aleşd din acelaşi judeţ.
Faptul că reclamanta s-a născut la domiciliul anterior al părinţilor săi, nu este de natură a fi reţinut şi nu duce la schimbarea soluţiei instanţei de fond, ce se dovedeşte legală şi temeinică, întrucât deplasarea mamei sale a avut un caracter temporar în această localitate, aşa cum rezultă din dovezile de la dosar.
Potrivit legii, de drepturile compensatorii acordate, se bucură toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Corect, instanţa de fond a reţinut ca irelevante în soluţionarea cauzei, precizările emise de Casa Naţională de Pensii şi Alte Drepturi Salariale, pe considerentul că sunt opinii lipsite de orice forţă juridică şi se întemeiază pe prevederile legale privitoare la stabilirea filiaţiei, care nu are nici o legătură cu dispoziţiile legale privind statutul de refugiat sau strămutat.
Cu această motivare, soluţia curţii de apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş împotriva sentinţei civile nr. 320 din 30 septembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 7593/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7603/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
