ICCJ. Decizia nr. 7623/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7623/2004
Dosar nr. 626/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, la data de 16 octombrie 2003, reclamanta S.X. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Argeş, solicitând anularea hotărârii nr. 376 bis din 22 august 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a refuzat recunoaşterea calităţii de persoană strămutată, în perioada 15 martie 1944 – 28 septembrie 1944 şi modificarea perioadei de strămutare, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite.
În motivare a susţinut că refugierea s-a făcut împreună cu întreaga familie, din comuna Tomai – U.R.S.S., în comuna Făcăeni, judeţul Ialomiţa, în luna martie 1944, dar întrucât înregistrarea s-a efectuat la o dată ulterioară şi anume, la 28 septembrie 1944, pârâta a reţinut în mod eronat perioada de strămutare, lipsind-o în acest mod, de drepturile băneşti cuvenite.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 288/F-C din 26 noiembrie 2003, a admis acţiunea, a anulat hotărârea nr. 376/bis din 22 august 2003 şi a constatat că reclamanta beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000, pentru perioada 15 martie 1944 – 6 martie 1945.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că prin certificatul nr. 5529, emis de Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor din judeţul Ialomiţa, reclamanta a probat că întreaga sa familie, compusă din mama G.E. şi cei cinci copii, minori la acea dată, printre care şi reclamanta, au fost strămutaţi din localitatea Tomai - U.R.S.S., în comuna Făcăeni, judeţul Ialomiţa.
Întrucât pentru fraţii reclamantei s-a stabilit că perioada de strămutare s-a situat între 15 martie 1944 – 6 martie 1945, conform hotărârii nr. 788 din 23 septembrie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Ialomiţa, instanţa a concluzionat că şi pentru reclamantă, minoră la acea dată, perioada reală de strămutare este cea recunoscută celorlalţi membri din familia sa.
Împotriva sentinţei astfel pronunţate, a formulat, în termen, recurs, Casa Judeţeană de Pensii Argeş, arătând că instanţa de fond a interpretat şi aplicat în mod greşit legea, luând drept dată de început a perioadei de refugiu, data de 4 martie 1944, potrivit declaraţiilor martorilor (existente la dosar), în timp ce din adeverinţa nr. 5529/B din 28 septembrie 1944, emisă de Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor Ialomiţa, rezultă data de 28 septembrie 1944, nu şi o altă dată. În acest fel, instanţa, susţine recurenta, a dat eficienţă declaraţiilor de martori autentificate notarial, în defavoarea dovezii cu acte oficiale.
Totodată, a arătat că există neconcordanţă între declaraţiile martorilor M.E. şi N.L., prezentate de intimata-reclamantă şi declaraţiile martorilor A.V. şi C.V. (cu care fraţii săi au făcut dovada perioadei de refugiu).
Recursul este nefondat, după cum urmează:
Din actele depuse la dosar, respectiv fişa nr. 5529/B din 28 septembrie 1944, emisă de Comisariatul General al Refugiaţilor şi Evacuaţilor Ialomiţa, rezultă că G.E., mama, împreună cu cei cinci copii minori (la pct. 6 figurând şi reclamanta S.X., fostă G.X.), au fost evacuaţi din comuna Tomai.
Întrucât din acest act rezultă numai numărul de înregistrare, respectiv 28 septembrie 1944, şi nu data certă a începutului refugiului şi cum, la solicitarea pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Argeş, Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale a comunicat:
„Cercetându-se documentele privind refugiaţii din Basarabia, nu figurează G.E. în alte documente, din care să reiasă data venirii în România (localitatea Făcăeni, judeţul Ialomiţa)", rezultă că pe bază de documente nu se poate determina data venirii în România a refugiaţilor şi practic neconcordanţa dintre acest moment şi cel al înregistrării.
Conform Decretului - lege nr. 118/1990, republicat, art. 9, „Dovedirea situaţiilor prevăzute la art. 1, se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege".
În raport cu cele de mai sus, se constată că instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că reclamanta, fiind născută în perioada 15 martie 1944 – 6 martie 1945, perioadă în care familia sa s-a aflat în refugiu, are statutul de refugiat şi beneficiază de drepturile conferite de lege, cu începere din martie 1944, potrivit declaraţiilor martorilor, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Argeş împotriva sentinţei civile nr. 288/F-C din 26 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7622/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7624/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
