ICCJ. Decizia nr. 7624/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7624/2004
Dosar nr. 628/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, la 15 septembrie 2003, reclamantul B.F. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a solicitat anularea hotărârii nr. 7913 din 26 august 2003, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind acelaşi statut cu al acestora, anume statutul de refugiat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 402 din 4 noiembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantul B.F., a anulat hotărârea nr. 7913 din 26 august 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiş şi a obligat pârâta, să emită o hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, reclamantul s-a născut în perioada în care părinţii s-au aflat în refugiu, respectiv la 16 iunie 1944, în localitatea Zece Hotare, judeţul Bihor şi beneficiază de dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Timiş, criticând soluţia pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că reclamantul nu se încadrează în cazurile limitativ şi expres prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, întrucât nu era născut la data refugierii părinţilor săi, fiind născut la un interval de 5 luni ulterioare strămutării şi nu avea un domiciliu de unde să fi fost strămutat.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate, faţă de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect faptul că reclamantul a dobândit statutul de refugiat al părinţilor, prin naştere, încadrându-se în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, inclusiv HG nr. 127/2000.
Potrivit art. 2 din Normele pentru aplicarea OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile art. 1 lit. c) din lege, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii din motive etnice, printre care şi persoanele refugiate.
În raport cu aceste dispoziţii, prima instanţă a reţinut în mod corect, că reclamantul, fiind născut în perioada în care părinţii se aflau în refugiu (din toamna anului 1940 şi până în primăvara anului 1945, din comuna Şuncuiuş, judeţul Bihor, în localitatea Zece Hotare, judeţul Bihor), are statutul de refugiat, de la data naşterii (16 iunie 1944), până la 6 martie 1945, beneficiind de drepturile acordate prin lege; aceasta, deoarece efectele negative ale refugiului s-au răsfrânt şi asupra nou născuţilor, nu numai asupra părinţilor lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Timiş, împotriva sentinţei civile nr. 402 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
← ICCJ. Decizia nr. 7623/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7625/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
---|