ICCJ. Decizia nr. 7633/2004. Contencios. Conflict negativ de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7633/2004
Dosar nr. 7949/2004
Şedinţa publică din 15 octombrie 2004
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 martie 2004, reclamanţii A.C. şi H.D. au chemat în judecată Autoritatea Rutieră Română şi Agenţia Argeş a Autorităţii Rutiere Române, solicitând ca în temeiul Legii nr. 29/1990, să se dispună: obligarea pârâtelor de a elibera licenţă taxi şi licenţă de execuţie pentru vehicul pentru transportul rutier public în regim de taxi, conform Legii nr. 38/2003; obligarea pârâtelor, la plata daunelor cominatorii, de 1.000.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu data introducerii acţiunii, până la eliberarea efectivă a celor două licenţe şi obligarea acestora, la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Argeş, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 84/CA din 26 aprilie 2004, a admis excepţia necompetenţei materiale a tribunalului, invocată de pârâta Autoritatea Rutieră Română şi a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Curţii de Apel Piteşti, reţinând ca temeiuri de drept ale acestei soluţii, dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. c) şi ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., cele ale art. 7 din HG nr. 625/1998 şi ale HG nr. 740/2003, precum şi prevederile art. 159 pct. 2, raportat la art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
La rândul său, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 99/F/C din 30 iunie 2004, a declinat competenţa soluţionării cauzei, în favoarea Tribunalului Argeş şi constatând ivirea conflictului negativ de competenţă, a trimis cauza, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a se pronunţa în acest sens, Curtea de Apel Piteşti a apreciat că instanţa competentă a soluţiona pricina, se stabileşte în funcţie de Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Argeş, instituţie locală competentă să emită licenţele solicitate, această pârâtă având capacitate de drept public, independent de întrunirea şi a cerinţei de persoană juridică, în condiţiile Decretului nr. 31/1954.
Constatând că în cauză s-a ivit un conflict negativ de competenţă, în sensul dispoziţiilor art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează să pronunţe un regulator de competenţă, în raport cu obiectul şi părţile litigiului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Cu privire la obiectul pricinii, solicitându-se obligarea pârâtelor, la eliberarea unei licenţe de taxi şi a unei licenţe pentru vehicul în regim de taxi, iar printr-un capăt accesoriu, şi obligarea pârâtelor, la daune cominatorii, se reţine, astfel cum corect a apreciat şi Curtea de Apel Piteşti, că natura juridică a cererii este de contencios administrativ, fiind formulată în condiţiile Legii nr. 29/1990 şi a Legii nr. 38/200.
Aşadar, reclamanţii solicită a se cenzura refuzul de eliberare a unor acte administrative ce aparţin sferei de competenţă a Agenţiei Argeş a Autorităţii Rutiere Române, conform dispoziţiilor Legii nr. 38/2003.
Faptul că reclamanţii au chemat în judecată şi Autoritatea Rutieră Română, nu poate schimba competenţa autorităţii locale, căreia legea îi conferă obligaţii, pentru a duce, în nume propriu şi în realizarea puterii publice, o anumită activitate administrativă, în sfera căreia se înscrie şi atribuţia de a elibera actele administrative, de natura celor solicitate. Totodată, acest fapt nu poate modifica capacitatea administrativă a agenţiei, capacitate înţeleasă ca aptitudine a acesteia, de a fi subiect în raportul juridic administrativ, reclamat de realizarea competenţei sale.
Prin urmare, astfel cum corect a reţinut şi Curtea de Apel Piteşti, este lipsit de relevanţă faptul că reclamanţii au chemat în judecată, şi autoritatea centrală, întrucât nu aceasta este competentă să elibereze actele solicitate.
De asemenea, se constată că şi considerentul potrivit căruia interpretarea contrară ar duce la o situaţie de neacceptat şi ar lăsa deschisă calea unor abuzuri de drept, reclamantul putând chema în judecată o autoritate centrală, (deşi nu actul sau refuzul acestuia este supus verificării), numai pentru a înfrânge normele privind competenţa materială, este corect şi în concordanţă cu principiile ce cârmuiesc dreptul public, în particular dreptul administrativ.
Prin urmare, chiar dacă Agenţia Argeş a Autorităţii Rutiere Române nu are personalitate juridică, în sensul dispoziţiilor Decretului nr. 31/1954, aceasta are capacitate de drept public, putând sta în proces, în calitate de pârâtă, iar competenţa instanţei se stabileşte în raport cu această pârâtă, iar nu cu autoritatea ierarhic superioară, pe considerentul că doar aceasta din urmă ar avea personalitate juridică.
De altfel, agenţia pârâtă este competentă să emită actul administrativ solicitat, dar şi să-l revoce sau să revină asupra refuzului de eliberare a acestuia.
În consecinţă, se constată că soluţia Curţii de Apel Piteşti este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată.
Avându-se în vedere considerentele arătate în cele ce preced, în baza dispoziţiilor art. 20 şi urm C. proc. civ., se va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Argeş, căruia i se va trimite dosarul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe A.C., Autoritatea Rutieră Română Bucureşti, Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Argeş şi H.D., în favoarea Tribunalului Argeş.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7561/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7634/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... → |
|---|
