ICCJ. Decizia nr. 7736/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7736/2004
Dosar nr. 7811/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 24 mai 2004, reclamanta N.R. a solicitat anularea hotărârii nr. 12852 din 4 mai 2004, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Suceava şi obligarea pârâtei să-i recunoască calitatea de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu acordarea drepturilor aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în localitatea Torăceni - U.R.S.S. şi că împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, în România, de unde nu s-a mai reîntors în localitatea de domiciliu.
Faţă de împrejurarea că a formulat cererea pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, după expirarea termenului legal prevăzut de art. 7 alin. (2) din acest act normativ, astfel cum a fost modificat şi completat prin Legea nr. 586/2002, respectiv după 31 decembrie 2003, reclamanta a formulat şi o cerere de repunere în termen, în susţinerea căreia a precizat că starea de boală a împiedicat-o să îşi formuleze cererea în termenul legal, în condiţiile în care afecţiunea de TBC pulmonar de care suferă, presupune un tratament susţinut şi de lungă durată.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa nr. 174 din 16 iunie 2004, a admis atât cererea de repunere în termen formulată de reclamanta N.R., cât şi solicitarea acesteia de a-i fi recunoscută calitatea de beneficiară a drepturilor recunoscute de Legea nr. 189/2000. Drept urmare, Curtea de Apel Suceava a dispus anularea actului administrativ nr. 12852 din 4 mai 2004 şi a constatat că reclamantei urmează a-i fi acordate drepturile recunoscute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 25 martie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 iunie 2004.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea de Apel Suceava a considerat neîntemeiată cererea de repunere în termen, a reclamantei, motivat de faptul că aceasta a făcut dovada că este diagnosticată cu TBC pulmonar, iar pe fondul cererii a reţinut din probele administrate, că reclamanta a dovedit împrejurarea că a fost nevoită să îşi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Suceava, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., referitor la faptul că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Recurenta-pârâtă a precizat că în mod greşit instanţa de fond a admis cererea de repunere în termen, în condiţiile în care, prevederile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată de Legea nr. 586/2002 - aceste prevederi fiind în vigoare la data soluţionării cauzei de faţă - stipulează în mod imperativ că, cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ, se depun la Casele judeţene de pensii, până la data de 31 decembrie 2003, în raport cu care, solicitarea reclamantei făcută la 3 mai 2004, apare ca fiind tardivă.
Examinând cauza, în raport cu motivele de recurs invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele consideraţiuni.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (2) din Legea nr. 189/2000, modificată şi completată de Legea nr. 586/2002, incidentă în cauza de faţă, cererile pentru stabilirea drepturilor prevăzute de acest act normativ se depun la Casele judeţene de pensii, până la data de 31 decembrie 2003, termen care, însă, nu a fost respectat de reclamanta-intimată, care şi-a înregistrat cererea, la data de 3 mai 2004.
Potrivit prevederilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei.
Intimata-reclamantă a invocat în susţinerea solicitării de repunere în termen, împrejurarea că fiind bolnavă de TBC pulmonar, nu a putut depune cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în termenul legal stabilit, depunând la dosar, numai două adeverinţe medicale care atestă în adevăr diagnosticul stabilit de TBC pulmonar pentru perioada 6 august 2001 - 5 august 2002, dată după care i-a fost recomandat intimatei, pentru evitarea recidivei, un regim normal de viaţă.
În raport cu cele menţionate se apreciază că instanţa de fond a considerat în mod eronat că starea de boală a intimatei-reclamante, care, însă, nu mai era de actualitate, reprezintă o împrejurare mai presus de voinţa acesteia, ce a împiedicat-o să-şi exercite drepturile în termenul legal prevăzut, respectiv până la data de 31 decembrie 2003.
Înalta Curte apreciază împrejurarea, relevată şi de intimata-reclamantă, în sensul că prin Legea nr. 323/2004, termenul pentru depunerea cererilor pentru acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, a fost prelungit până la data de 31 decembrie 2006, nu conduce în mod automat la admiterea cererii de repunere în termen formulată de reclamantă.
Pe de o parte, această nouă prelungire a termenului a fost adoptată abia la data de 6 iulie 2004, cu mult după data în raport cu care reclamanta trebuia să îşi depună propria cerere, conformându-se, astfel, reglementărilor legale aplicabile şi în vigoare la momentul la care ea urma să îndeplinească respectivele formalităţi.
În fine, aşa cum s-a arătat deja, repunerea în termen nu putea fi acordată, câtă vreme nu s-a dovedit împiedicarea de acea împrejurare mai presus de voinţa părţii, stare de boală nemaifiind de actualitate, la momentul la care, potrivit reglementărilor în vigoare, reclamanta ar fi trebuit să îşi depună cererea pentru acordarea drepturilor conferite de Legea nr. 189/2000.
Astfel fiind, apreciind că motivele de recurs invocate de recurenta-pârâtă fiind întemeiate, recursul de faţă va fi admis, iar sentinţa atacată, casată, pe fond, acţiunea intimatei-reclamante urmând a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Suceava împotriva sentinţei civile nr. 174 din 16 iunie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa şi pe fond, respinge acţiunea reclamantei N.R.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7729/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 7776/2004. Contencios. Anulare decizie... → |
|---|
