ICCJ. Decizia nr. 7727/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7727/2004
Dosar nr. 1019/2004
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 august 2003, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta R.M. a solicitat instanţei, anularea hotărârii nr. 10912 din 21 iulie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calităţii sale de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, pentru perioada 3 octombrie 1941 - 1 octombrie 1944.
În motivarea cererii sale, reclamanta a menţionat că a suferit persecuţii din motive etnice, în perioada 3 octombrie 1941 - 1 octombrie 1944, când a fost nevoită să se strămute împreună cu familia, din localitatea Canciu, în Beudiu, întrucât tatăl său a fost numit, provizoriu, învăţător la şcoala publică de stat.
Curtea de Apel Cluj, prin sentinţa civilă nr. 1168 din 9 octombrie 2003, a respins acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată, pe motiv că din actele dosarului a rezultat că nu persecuţia etnică a fost cea care a determinat schimbarea domiciliului reclamantei, ci transferul în interesul serviciului, efectuat de tatăl său.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, reclamanta R.M., care a reiterat practic, susţinerile din cuprinsul acţiunii iniţiale, precizând, însă, că măsura schimbării locului de muncă al tatălui său a fost o măsură impusă, ordinul de mutare fiind în fapt, un act unilateral de voinţă al statului maghiar, care administra comuna, la acea vreme, act care a avut drept rezultat, strămutarea forţată, împreună cu întreaga familie.
Reclamanta-recurentă a precizat, totodată, că prin poziţia adoptată, pârâta Casa de Pensii Cluj i-a creat o situaţie discriminatorie, în raport cu ceilalţi membri ai familiei sale, cărora li s-a recunoscut statutul de persoane refugiate, sens în care a şi depus, ca act nou în recurs, copia sentinţei civile nr. 1461 din 3 decembrie 2003, a Curţii de Apel Cluj, prin care s-a soluţionat favorabil cererea similară a mamei sale, T.A.
Examinând cauza, în raport cu motivele invocate şi având în vedere prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele consideraţiuni.
Din actele dosarului rezultă că reclamanta R.M., născută T., la data de 29 ianuarie 1941, în localitatea Canciu din judeţul Bistriţa-Năsăud, a fost obligată să părăsească localitatea de domiciliu, la data de 3 octombrie 1941, împreună cu părinţii săi, urmare a faptului că tatăl său a fost numit învăţător, provizoriu, în comuna Beudiu, comună care se afla şi ea sub ocupaţia guvernului hortyst, astfel cum rezultă din documentele depuse la dosar.
Este evident că măsura schimbării locului de muncă al tatălui reclamantei-recurente, a fost o măsură impusă întregii familii, strămutată împotriva voinţei sale. În contextul istoric al momentului, o astfel de mutare impusă, reprezintă persecuţie din motive etnice, mai cu seamă că tendinţele de deznaţionalizare forţată a populaţiei române din teritoriile ocupate, erau bine cunoscute.
Pentru cele arătate, Înalta Curte va admite recursul de faţă şi casând hotărârea atacată, va constata potrivit Legii nr. 189/2000, că reclamanta-recurentă se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din acest act normativ, corespunzător perioadei 3 octombrie 1941 - 1 octombrie 1944, astfel că va obliga pârâta-intimată, să emită o nouă hotărâre, prin care să îi recunoască şi să îi acorde recurentei, drepturile legale aferente, cu începere de la 1 martie 2003, potrivit art. 5 alin. (1) din acelaşi act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 1168 din 9 octombrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea.
Anulează hotărârea nr. 10912/A din 21 iulie 2003 şi obligă pârâta, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să se stabilească că reclamanta este beneficiara art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 3 octombrie 1941 - 1 octombrie 1944, cu începere din 1 martie 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7634/2004. Contencios. Anulare decizie M.F.P.... | ICCJ. Decizia nr. 7729/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
