ICCJ. Decizia nr. 7690/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7690/2004
Dosar nr. 346/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 206/CA din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamanta L.D., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de directorul general al acestei instituţii publice, a constatat că în cauză sunt incidente prevederile OUG nr. 192/2002, în sensul majorării salariului, cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei 1 ianuarie 2003 - 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea introductivă, s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de şeful instituţiei publice pârâte şi aplicarea prevederilor generale ale OUG nr. 192/2002, privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, în sensul majorării salariului de bază, cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
S-a susţinut, în motivarea acţiunii, că prin Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispoziţiile OUG nr. 192/2002.
În considerentele soluţiei, instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat, este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale acordată prin OUG nr. 192/2002, trebuie acordată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în măsură să modifice actul normativ, în conţinutul său, privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a luat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, a motivat recurenta, potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a OUG nr. 192/2002, salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcţiilor generale vamale şi din cadrul Birourilor vamale, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III, iar Cap. A din această anexă, nu are decât patru puncte, referitoare la valorile de bază, pentru funcţiile publice de conducere.
A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003, prin care a fost aprobată OUG nr. 192/2002, între alte modificări şi completări, a fost modificat şi pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se Cap. B, în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de 20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Este necontestat că din prevederile generale ale OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici şi din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20%, faţă de celelalte salarii.
De asemenea, este adevărat că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a OUG nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta anexă, inadvertenţă ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanţei de urgenţă, prin Legea nr. 228/2003.
De menţionat, că, invocând această eroare, conducerea autorităţii administrative pârâte nu a acordat personalului vamal de la Direcţiile regionale şi de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, prevăzută de dispoziţiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greşită aplicare a prevederilor legale.
Faptul că dispoziţiile pct. 1 din Nota la Anexa nr. III la OUG nr. 192/2003, erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect, neaplicarea acestor prevederi ale ordonanţei de urgenţă şi neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situaţie, interpretarea literală a dispoziţiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B şi de Cap. A, precum şi cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva sentinţei nr. 206/CA din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7689/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 7706/2004. Contencios → |
|---|
