ICCJ. Decizia nr. 7706/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7706/2004
Dosar nr. 4053/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, reclamantul S.Ş. a chemat în judecată pe pârâţii Inspectoratul Teritorial pentru Persoane cu handicap Braşov şi Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Bucureşti, solicitând anularea adresei nr. 2402/2002, emisă de Comisia de Expertize, precum şi a certificatului nr. 1564/2001, emis de Inspectoratul Braşov, privind încadrarea în gradul III de invaliditate şi necalcularea retroactivă a tuturor drepturilor cuvenite conform legislaţiei în vigoare.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că organele de specialitate au schimbat în mod nelegal, prin actele abrogate, gradul de invaliditate, din gradul II, în gradul III, deşi Institutul Naţional de Expertiză Medicală şi Recuperare a Capacităţii de Muncă Bucureşti stabilise iniţial prin actul nr. DB 7169 din 5 decembrie 1997, că reclamantul se încadrează în gradul II de invaliditate. Reclamantul precizează în acţiune, că în acest fel a fost privat de acordarea unei pensii pentru limită de vârstă, care ar fi avut o valoare mai mare, raportată la gradul de invaliditate.
Curtea de Apel Braşov, prin sentinţa civilă nr. 5/2002, a admis în parte, acţiunea, în sensul că a dispus anularea adresei nr. 2402 din 2 octombrie 2002 a Comisiei Superioare de Expertiză a Persoanelor cu Handicap şi a certificatului nr. 1564 din 28 martie 2001 a Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap şi a constatat că reclamantul prezintă afecţiuni încadrabile în gradul II de invaliditate.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, pârâţii Inspectoratul de Stat Teritorial pentru Persoanele cu Handicap, Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi reclamantul S.Ş.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 2522 din 24 iunie 2003, a admis recursurile declarate, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Instanţa de casare a pronunţat această decizie, având în vedere contradicţiile existente între actele emise cu privire la acelaşi diagnostic clinic şi funcţional, situaţie care impunea suplimentarea materialului probator administrat, eventual efectuarea unei expertize de specialitate, care să stabilească cu certitudine diagnosticul reclamantului şi în raport cu acesta, gradul de invaliditate în care se încadrează, avându-se în vedere şi criteriile medico-sociale din Ordinul nr. 726/2002, privind criteriile de bază, pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi.
Primind cauza, spre rejudecare, Curtea de Apel Braşov, ţinând seama de recomandările Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia dată, a încuviinţat efectuarea unei expertize de către Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, deoarece, potrivit art. 13 din OG nr. 14/2003, acest gen de expertize pentru stabilirea gradului de handicap, se efectuează doar de către Comisia Locală şi de către Comisia Superioară Braşov.
În urma efectuării expertizei de specialitate, aceasta a stabilit un diagnostic clinic şi funcţional privind persoana reclamantului, diagnostic potrivit căruia raportat la criteriile Ordinului nr. 726/2002, nu poate fi încadrat în gradul de handicap pretins de reclamant.
Având în vedere noile probe administrate în cauză, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 26/F din 11 februarie 2004, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul S.Ş., ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul S.Ş. a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În esenţă, criticile aduse soluţiei pronunţate, vizează concluziile rapoartelor de expertiză efectuate în cauză şi care au stat la baza stabilirii gradului de handicap, probe pe care instanţa de fond şi-a întemeiat soluţia.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Recurentul-reclamant S.Ş. a contestat la Comisia de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi, certificatul nr. 1564/2001, eliberat de Comisia de Expertiză Medicală Braşov, prin care a fost încadrat în gradul de handicap mediu.
Prin Decizia nr. 2402 din 2 octombrie 2002, Comisia Superioară de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi a menţinut punctul de vedere al Comisiei de Expertiză Medicală a Persoanelor cu Handicap Braşov. Astfel, având în vedere diagnosticul său, de sechele port-traumatice (fractură de femur), recurentul-reclamant a fost încadrat de ambele comisii, în gradul de handicap mediu.
Comisiile medicale au luat în considerare şi diagnosticul de hemipareză stângă frust port, accidentul vascular cerebral din 1997 - asociat la sechele port – traumatice din 1961, şi au concluzionat faptul că nici acesta nu determină tulburări funcţionale accentuate, pentru a fi asimilat în gradul de handicap accentuat.
Din actele aflate la dosarul cauzei se constată faptul că reclamantul a beneficiat de toate facilităţile acordate de lege, pentru persoanele cu handicap, precum şi de o pensie de limită de vârstă, ca persoană cu handicap.
În mod corect, instanţa de fond a reţinut că potrivit actului din 1997, reclamantul a beneficiat de facilităţile prevăzute de lege, pentru persoanele cu handicap, facilităţi de care se bucură şi în prezent, posedând în acest sens, o decizie de pensionare care a rămas definitivă prin sentinţa nr. 176 din 22 ianuarie 2002, a Tribunalului Bucureşti.
Totodată, instanţa de fond a reţinut corect faptul că potrivit Ordinului nr. 726/2002 privind criteriile pe baza cărora se stabileşte gradul de handicap pentru adulţi şi se aplică măsurile de protecţie specială a acestora, reclamantul nu putea fi încadrat în gradul de handicap accentuat, încadrarea în grade de invaliditate fiind de competenţa exclusivă a medicilor experţi ai asigurărilor sociale, conform Legii nr. 19/2000.
Având în vedere cele ce preced, recursul se vădeşte nefondat şi urmează a fi respins, sentinţa atacată fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.Ş. împotriva sentinţei civile nr. 26/F din 11 februarie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7690/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... | ICCJ. Decizia nr. 7708/2004. Contencios. Recurs refuz plată... → |
|---|
