ICCJ. Decizia nr. 7710/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7710/2004
Dosar nr. 1076/2003
Şedinţa publică din 20 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la 25 octombrie 2002, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Olt, a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 260 din 6 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, solicitând admiterea recursului, iar pe fondul cauzei, respingerea acţiunii formulate de SC E. SA, sucursala Craiova - Exploatarea Slatina şi în consecinţă, menţinerea deciziei nr. 2045 din 18 decembrie 2001, emisă de Ministerul Finanţelor Publice, precum şi a procesului-verbal nr. 11502 din 9 noiembrie 2001, încheiat de Direcţia de Control Financiar-Fiscal din cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt.
În motivarea recursului, recurenta a precizat că în mod greşit, instanţa de fond a considerat că penalităţile facturate clienţilor, conform clauzelor contractuale, constituie venituri şi trebuie înregistrate în contabilitate, numai la data încasării, diminuându-se, astfel, venitul impozabil cu suma de 2.035.992.226 lei. S-au invocat art. 4 din OG nr. 70/1994 privind impozitul pe profit, Legea contabilităţii nr. 82/1990.
S-a mai susţinut că în ceea ce priveşte taxa pentru constituirea fondului special de dezvoltare a sistemului energetic, instanţa de fond corect a reţinut că reclamanta o datorează conform OG nr. 26/1999, pentru modificarea OG nr. 29/1994, care a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a menţinut obligarea recurentei la plata sumei de 19.813.762 lei, taxă de dezvoltare, plus majorări de întârziere, aferentă consumului de energie electrică în interes propriu.
Aceasta, întrucât energia electrică consumată de recurentă, se face pentru realizarea obiectului de activitate, deci face obiectul unui act de comerţ, ceea ce ar justifica încasarea unor tarife din care să se deducă taxa de dezvoltare.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:
Prin sentinţa nr. 260 din 6 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta SC E. SA, sucursala de distribuţie Oltenia, împotriva Ministerului de Finanţe, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Olt şi Direcţiei Controlului Financiar Fiscal Olt.
S-a anulat Decizia nr. 2405 din 18 decembrie 2001 şi procesul-verbal de control din 9 noiembrie 2001, în parte, menţinând obligarea reclamantei la plata sumei de 19.813.764 lei.
De precizat, că prin cererea de chemare în judecată, reclamanta SC E. SA, sucursala de dstribuţie Oltenia, a cerut să se anuleze Decizia nr. 2045 din 18 decembrie 2001 şi procesul-verbal de control nr. 1313 din 29 iunie 2001, referitor la capitolul „impozitul pe profit".
Reclamanta a precizat prin acţiune, că în mod greşit organul de control a reţinut că nu a înregistrat penalităţile plătite de consumatorii de energie electrică la capitolul „venituri", ci în contul „în afara bilanţului", deşi s-ar contraveni, astfel, HG nr. 402/2000 - cap. II art. 4 lit. c) şi că nu datorează taxă de dezvoltare a sistemului energetic pentru consumul propriu al societăţii.
Hotărârea atacată, respectiv sentinţa nr. 260 din 6 septembrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, este legală, astfel încât recursurile declarate în cauză vor fi respinse în baza art. 312 C. proc. civ.
Cu privire la penalităţile plătite de consumatorii de energie electrică ce au întârziat plata facturilor, în mod corect nu au fost înregistrate de societatea SC E. SA, sucursala de distribuţie Oltenia, la capitolul venituri, până la data încasării lor.
De altfel, conform prevederilor art. 4 din HG nr. 402/2000, aceste penalităţi se înregistrează la capitolul „venituri" la data încasării lor. În mod corect, instanţa de fond a reţinut acest aspect, de astfel şi potrivit OG nr. 70/1994, cât şi expertizei efectuate în cauză.
Determinarea profitului impozabil se face în raport cu veniturile obţinute, inclusiv cele din câştiguri din orice sursă, prin câştiguri înţelegându-se numai ceea ce efectiv a intrat în patrimoniul societăţii, şi nu penalităţi, care se vor putea încasa în viitor şi pentru care nu există certitudinea încasării.
Cât priveşte suma de 19.813.764 lei, reprezentând taxe de dezvoltare, în mod corect instanţa de fond a reţinut că este datorată, întrucât legiuitorul nu a distins la crearea fondului special pentru dezvoltarea sistemului energetic, între consumatorii din economie şi consumul propriu al societăţii reclamante.
Hotărârea atacată fiind legală şi temeinică, recursurile declarate vor fi respinse conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Olt, în nume propriu şi pentru Ministerul Finanţelor Publice şi de SC E. SA, sucursala de distribuţie Slatina, împotriva sentinţei civile nr. 260 din 6 septembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7708/2004. Contencios. Recurs refuz plată... | ICCJ. Decizia nr. 7714/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
