ICCJ. Decizia nr. 7689/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7689/2004
Dosar nr. 345/2004
Şedinţa publică din 19 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea atacată cu recurs, sentinţa civilă nr. 168/CA din 17 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iaşi a admis acţiunea formulată de reclamantul B.G., în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, a dispus anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de directorul general al acestei instituţii publice, a constatat că în cauză sunt incidente prevederile OUG nr. 192/2002, în sensul majorării salariului, cu 20%, pârâta fiind obligată să plătească suma aferentă perioadei 1 ianuarie 2003 - 1 iunie 2003.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de Apel Iaşi a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin acţiunea introductivă s-a cerut anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de şeful instituţiei publice pârâte şi aplicarea prevederilor generale ale OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici, în sensul majorării salariului de bază, cu 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003.
S-a susţinut, în motivarea acţiunii, că prin Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, drepturile salariale au fost stabilite fără aplicarea procentului de majorare prevăzut de dispoziţiile OUG nr. 192/2002.
În considerentele soluţiei, instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat este nelegal, iar majorarea drepturilor salariale acordată prin OUG nr. 192/2002, trebuie acordată, începând cu data de 1 ianuarie 2003, eroarea strecurată în anexă nefiind în măsură să modifice actul normativ, în conţinutul său, privind drepturile salariale cuvenite personalului vamal.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs, Autoritatea Naţională a Vămilor, susţinând, în esenţă, că instanţa de fond a luat o hotărâre, cu aplicarea greşită a legii, motiv de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, a motivat recurenta, potrivit pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a OUG nr. 192/2002, salariile de bază ale personalului vamal, sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A din prezenta anexă, prevedere care era eronată, deoarece personalul vamal din cadrul Direcţiilor generale vamale şi din cadrul Birourilor vamale, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III, iar Cap. A din această anexă nu are decât patru puncte referitoare la valorile de bază, pentru funcţiile publice de conducere.
A mai motivat că prin Legea nr. 228/2003, prin care a fost aprobată OUG nr. 192/2002, între alte modificări şi completări, a fost modificat şi pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, trecându-se Cap. B, în loc de Cap. A, ceea ce a permis acordarea majorării de 20%, dar de la data intrării în vigoare a legii, iar nu de la 1 ianuarie 2003.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.
Este necontestat că din prevederile generale ale OUG nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor de natură salarială ale funcţionarilor publici şi din pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, rezultă că s-a prevăzut ca salariile de bază ale personalului vamal să fie mai mari cu 20%, faţă de celelalte salarii.
De asemenea, este adevărat că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III a OUG nr. 192/2002, s-a făcut trimitere la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A, în loc de Cap. B din prezenta anexă, inadvertenţă ce a fost înlăturată cu ocazia aprobării ordonanţei de urgenţă, prin Legea nr. 228/2003.
De menţionat, că, invocând această eroare, conducerea autorităţii administrative pârâte nu a acordat personalului vamal de la Direcţiile regionale şi de la Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, prevăzută de dispoziţiile legale arătate mai sus, ceea ce reprezintă o greşită aplicare a prevederilor legale.
Faptul că dispoziţiile pct. 1 din Nota la Anexa nr. III la OUG nr. 192/2003, erau confuze, nu putea justifica emiterea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, care a avut ca efect, neaplicarea acestor prevederi ale ordonanţei de urgenţă şi neacordarea drepturilor salariale majorate cu 20%.
Or, în această situaţie, interpretarea literală a dispoziţiilor legale confuze trebuia completată cu interpretarea sistematică, care ar fi permis să se conchidă că este vorba de Cap. B, şi nu de Cap. A, precum şi cu interpretarea teleologică, din care rezultă că voinţa legiuitorului a fost ca de la 1 ianuarie 2003, personalul vamal să primească drepturi salariale majorate cu 20%.
Astfel fiind, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 168/CA din 17 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7685/2004. Contencios. Anulare decizii A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 7690/2004. Contencios. Anulare decizie D.G.V.... → |
|---|
