ICCJ. Decizia nr. 7741/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 7741/2004
Dosar nr. 489/2004
Şedinţa publică din 21 octombrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 27 martie 2003, la Curtea de Apel Iaşi, reclamantul C.E. a solicitat anularea deciziei nr. 158, emisă la 30 ianuarie 2003, de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, aplicarea OUG nr. 192/2002, în sensul majorării salariului de bază, cu 20%, pentru toţi lucrătorii vamali şi obligarea la plata acestor drepturi salariale, începând cu 1 ianuarie 2003.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că s-au interpretat greşit prevederile OUG nr. 192/2002 şi că prin Decizia pe care o contestă, nu i s-a aplicat majorarea de salarii, de 20%, stabilită prin această ordonanţă.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care solicită ca acţiunea să fie respinsă ca neîntemeiată, pentru că în textul ordonanţei au apărut erori materiale regretabile, ce se justifică a fi îndreptate.
Acţiunea a fost admisă prin sentinţa nr. 182/CA din 24 noiembrie 2003, în sensul că s-a dispus anularea deciziei nr. 158/2003, constatându-se că în cauză sunt incidente dispoziţiile OUG nr. 192/2002, în sensul măririi salariului de bază, cu 20%, a fost obligată pârâta, să plătească reclamantului, suma aferentă pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003 şi a fost dat în debit, reclamantul, cu suma de 142.857 lei, reprezentând diferenţă onorar expert.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că prin Anexa nr. 3, tabelul B, din OUG nr. 192/2002, s-a prevăzut că începând cu 1 ianuarie 2003, salariul de bază al salariaţilor vamali se măreşte cu 20%.
Mai reţine că eroarea strecurată în ordonanţă, nu este de natură să o modifice în substratul său, pentru că se referă numai la o literă, iar corectura adusă prin Legea nr. 228/2003, nu este de natură a proroga momentul aplicării ordonanţei la data intrării în vigoare a legii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor (fosta Direcţie Generală a Vămilor), care o consideră, ca fiind netemeinică şi nelegală.
Susţine că prin ordonanţă s-a prevăzut salarizarea funcţionarilor publici din aparatul central al Direcţiei Generale a Vămilor, conform Anexei nr. II (Cap. B), iar a funcţionarilor publici din cadrul Direcţiilor regionale vamale interjudeţene şi a Birourilor vamale conform Anexei nr. III (Cap. B).
Menţionează că la pct. 1 din Nota la Anexa nr. II, se prevede că salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 6 şi 7 la Cap. B, iar la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III, se prevede că salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A, ceea ce este eronat, pentru că personalul din cadrul Direcţiilor regionale vamale şi din Birourile vamale, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III, pe când Cap. A nu cuprinde decât 4 puncte referitoare la salariile de bază, pentru funcţii publice de conducere, astfel că includerea pct. 4 este o eroare, pentru că salariaţii care deţin funcţia de consilier juridic, nu fac parte din rândul personalului vamal.
Arată că a solicitat corectarea acestei erori şi că prin Legea nr. 228/2003, de aprobare a OUG nr. 192/2002, nu s-a făcut nici o referire la o eventuală rectificare a ordonanţei în acest sens, ceea ce rezultă că legiuitorul nu a simţit nevoia unei rectificări, ordonanţa fiind modificată şi completată prin această lege.
Recursul este nefondat.
Prin Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor (atacată în prezenta cauză), s-au aprobat salariile de bază pentru funcţionarii publici din cadrul Direcţiilor regionale vamale interjudeţene şi al Birourilor vamale de control şi vămuire, pe anul 2003, fără să se aibă în vedere pentru intimat, mărirea salariului său de bază, cu 20%, mărire prevăzută în OUG nr. 192/2002.
S-a considerat că în cuprinsul ordonanţei există erori materiale, prin aceea că s-a prevăzut eronat la pct. 1 din Nota la Anexa nr. III din Cap. B, că salariile de bază ale personalului vamal sunt mai mari cu 20%, faţă de salariile prevăzute la pct. 1, 3, 4, 7 şi 9 la Cap. A, cu toate că personalul vamal din cadrul Direcţiilor regionale vamale şi din Birourile vamale, este salarizat conform Cap. B din Anexa nr. III, iar Cap. A din aceeaşi anexă cuprinde numai 4 puncte care se referă la salariile de bază, pentru funcţii publice de conducere.
De aceea, nu s-a majorat salariul de bază al acestui personal, cu procentul de 20%, începând cu data de 1 ianuarie 2003, prevăzută de ordonanţă, însă trebuie reţinut că o simplă eroare în indicarea Cap. A, în loc de Cap. B, nu poate fi de natură să ducă la neacordarea acestui procent, mai ales că era evident că în Cap. A se prevedeau alte funcţii, decât cele din sistemul vamal, cele din urmă fiind prevăzute la Cap. B.
De altfel, prin Legea nr. 228/2003, de adoptare a OUG nr. 192/2002, intrată în vigoare la 27 mai 2003, s-a modificat ordonanţa în acest sens.
Susţinerea recurentei, că majorarea de 20% se poate acorda numai cu începere de la 27 mai 2003, data intrării în vigoare a Legii nr. 228/2003, nu poate fi reţinută, pentru că ordonanţa a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2003 şi pe toată durata cât este în vigoare, ea trebuie aplicată întocmai, chiar şi în ipoteza în care ulterior ar fi modificată printr-o lege sau ordonanţă.
În sprijinul punctului de vedere, că salariul de bază al funcţionarilor publici de execuţie din cadrul Direcţiilor regionale vamale şi Birourilor vamale, s-a majorat cu 20%, începând cu 1 ianuarie 2003, este şi prevederea din cuprinsul Legii nr. 228/2003, făcută în sensul că dispoziţiile ordonanţei se aplică în anul 2003, astfel că şi legiuitorul a înţeles că ordonanţa trebuie aplicată întocmai, de la data intrării ei în vigoare.
Astfel fiind, reţinându-se că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică, va fi respins recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei nr. 182/CA din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 octombrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7718/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 7742/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
