ICCJ. Decizia nr. 7837/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 33 din 9 aprilie 2003, Colegiul jurisdicțional Bistrița Năsăud, a cărui competență de a soluționa pricina, a fost stabilită prin decizia Curții Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ, nr. 209/2003, a respins ca neîntemeiată, contestația formulată de C.E., împotriva deciziei de imputare nr. 111 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud, pentru suma de 5.578.102 lei.
în motivarea soluției, s-a reținut că în urma controlului efectuat la Spitalul Orășenesc Năsăud, s-a constatat că salariile de încadrare la o parte din personal, s-au majorat cu 10%, în mod nelegal, ceea ce a condus la crearea unui prejudiciu, pentru care a fost făcută răspunzătoare, și contestatoarea C.E.
S-a apreciat ca fiind întemeiată, decizia de imputare, deoarece s-au aprobat drepturi salariale necuvenite, prin dispoziția nr. 85 din 28 iunie 2001, începând cu data de 1 iunie 2001, în baza căruia într-adevăr s-au majorat salariile personalului, conform O.U.G. nr. 42/2001, dar s-a mai acordat fără justificare, 10% în plus, peste majorările prevăzute de lege.
împotriva sentinței a declarat recurs jurisdicțional, contestatoarea C.E., criticând-o, ca nelegală și netemeinică.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 450 din 2 iulie 2003, a admis recursul jurisdicțional, a modificat sentința recurată, în sensul admiterii contestației formulată de C.E. și anulării deciziei de imputare nr. 111 din 31 mai 2002, emisă de Spitalul Orășenesc Năsăud.
Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut că pentru aplicarea în mod corect a majorărilor prevăzute de O.U.G. nr. 42/2001, era necesar să se stabilească salariul de bază real, potrivit O.U.G. nr. 24/2000, la care urma să se calculeze procentele de majorare în anul 2001, potrivit O.U.G. nr. 42/2001.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs, potrivit dispozițiilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, Spitalul Orășenesc "Dr. George Trifan" Năsăud, solicitând în baza dispozițiilor art. 312 pct. 2 C. proc. civ., admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii recursului formulat de contestatoare.
Recurentul a susținut în esență că nici un salariat nu se apropie de limita stabilită prin anexele la O.U.G. nr. 24/2000, întrucât unitatea spitalicească nu este finanțată de la bugetul de stat în funcție de necesar, ci este finanțată de la C.J.A.S. Bistrița Năsăud, în funcție de realizări, pe bază de contract încheiat pentru prestări de servicii medicale spitalicești și în ambulatorii de specialitate. Iar din veniturile realizate în funcție de serviciile prestate, unitatea a putut acorda creșterile salariale, doar cu luna septembrie 2000, și numai în procent de 50%.
Recursul este nefondat.
Soluția secției jurisdicționale, de anulare a deciziei de imputare emisă de Spitalul Orășenesc "Dr. George Trifon", este legală și temeinică.
Așa cum a reținut și instanța de recurs jurisdicțional, la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 24/2000, recurenta avea obligația de a majora salariile cadrelor medicale, în conformitate cu art. 2 și 4 din acest act normativ.
Potrivit dispozițiilor art. 2 din O.U.G. nr. 24/2000, salariile de bază pentru fiecare funcție de execuție pe grade profesionale sau trepte profesionale ocupate de personalul contractual, se stabilesc între limita minimă și cea maximă prevăzute în Anexele nr. I - IV care fac parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență.
Spitalul Orășenesc Năsăud nu a aplicat majorarea salariului, întregului personal și nici nu a probat că nu ar fi avut resursele necesare în acest sens.
Majorarea salarială s-a făcut doar în anul 2001, în baza O.U.G. nr. 42/2001. Ori, pentru aplicarea corectă a majorărilor dispuse prin această ordonanță, era necesar să se stabilească în primul rând, care este salariul de bază real corespunzător O.U.G. nr. 24/2000, la care urma să se calculeze procentele de majorare în anul 2001, potrivit O.U.G. nr. 42/2001, așa cum rezultă din dispozițiile art. 2 alin. (3) ale acestei ordonanțe.
Așa fiind, și cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, a fost respins recursul declarat în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7838/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 7835/2004. Contencios → |
|---|
