ICCJ. Decizia nr. 8141/2004. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8141/2004
Dosar nr. 741/2004
Şedinţa publică din 10 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Colegiul jurisdicţional Sibiu al Curţii de Conturi, prin sentinţa nr. 31 din 15 mai 2003, a admis actul de sesizare al Procurorului financiar de pe lângă Camera de Conturi Judeţeană Sibiu, nr. 9055/2D din 27 februarie 2002, aşa cum a fost disjuns prin încheierea de şedinţă din data de 8 mai 2003.
A obligat R.A. A. Sibiu, la plata către bugetul Consiliului Judeţean Sibiu, a sumelor de 173.473.890 lei, subvenţie încasată necuvenit şi 56.066.759 lei, majorări de întârziere.
A constatat plata sumei de 173.473.890 lei.
A obligat R.A. A. Sibiu, la plata către bugetul de stat, a sumelor de 153.195.762 lei, T.V.A. şi 69.301.443 lei, majorări de întârziere.
A constatat plata sumei de 153.195.762 lei.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că R.A. A. Sibiu a beneficiat de subvenţie necuvenită pentru activitatea desfăşurată în anul 2001, în sumă de 173.473.890 lei aferentă stocurilor de materiale, subvenţie care, potrivit normelor metodologice de încheiere a exerciţiului financiar aprobate prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2282 din 5 decembrie 2001, pct. III subpct. 3.1 alin. (3), trebuia restituită bugetului local, până la 31 ianuarie 2002.
Pentru nerestituirea la termenul legal a acestei subvenţii, au fost calculate majorări de întârziere în cuantum de 55.546.338 lei.
Cum s-au încălcat şi dispoziţiile legale în materie de T.V.A., creându-se un prejudiciu de 153.195.762 lei, s-au calculat şi aici majorări de întârziere, de 69.301.334 lei.
Secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin Decizia nr. 536 din 25 septembrie 2003, a respins recursul jurisdicţional declarat de R.A. A. Sibiu, reţinând că hotărârea atacată este temeinică şi legală.
Considerând Decizia, nelegală, R.A. A. Sibiu a declarat recurs şi a solicitat admiterea lui, casarea deciziei, admiterea recursului jurisdicţional declarat de ea împotriva hotărârii Colegiului jurisdicţional şi în fond, respingerea actului de sesizare.
Se susţine că nu poate fi vorba de o subvenţie necuvenită, întrucât suma fusese cheltuită şi urma să fie folosită numai pentru desfăşurarea activităţii aeroportuare. Includerea stocurilor, în baza de calcul a subvenţiei, se justifică şi din punct de vedere economic, întrucât acele stocuri erau strict legate de activitatea desfăşurată pe aeroport şi acestea au fost readuse în circuitul economic, prin utilizarea lor.
Calcularea cotei 0 la T.V.A., pentru prestările de servicii efectuate aeronavelor în trafic internaţional, în perioada 1 ianuarie 2001 – 30 mai 2002, s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 9.12 alin. (2) şi pct. 9 - 16 din Normele de aplicare a OUG nr. 17/2000, aprobate prin HG nr. 401/ 2000. Serviciile prestate, de autorizare, servicii la sol, iluminat, îmbarcare pasageri, aferente aeronavelor în trafic internaţional, se încadrează în cota 0 T.V.A.
Recursul este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 15 alin. (1) din HG nr. 398/1997 privind trecerea unor regii autonome aeroportuare, de sub activitatea Ministerului Transporturilor, sub autoritatea consiliilor judeţene, partea de cheltuieli care depăşeşte veniturile realizate, se acoperă de la bugetul local, în condiţiile legii.
Deci este vorba de o acoperire a cheltuielilor, şi nu a stocurilor, aşa cum susţine recurenta, astfel că în mod legal s-a dispus restituirea sumei de 173.473.890 lei, către bugetul Consiliului Judeţean Sibiu, pct. III subpct. 3.1. alin. (1) din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2282/2001, prevăzând că agenţii economici care au beneficiat în anul 2001, de subvenţii pentru acoperirea diferenţelor de preţ şi tarif, subvenţii de produse şi activităţi, transferuri de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, au obligaţia de a verifica exactitatea acestora, pe baza deconturilor definitive şi în cazul în care se constată că s-au primit sume în plus, acestea vor fi restituite bugetului de stat sau local.
Nici certificarea de către ordonatorul principal de credite, a situaţiilor financiare anuale, nu exonerează pe recurentă de răspundere fiscală, ea având obligaţia de a verifica exactitatea încasării subvenţiilor pe baza deconturilor definitive, potrivit dispoziţiilor arătate mai sus (Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2282/2001).
Regia, în perioada 1 ianuarie 2001 – 31 mai 2003, a aplicat cota 0 T.V.A. şi pentru serviciul de autorizare, servicii de sol, iluminat, îmbarcare pasageri, aferente aeronavelor în trafic internaţional, care nu prestează curse regulate.
Ori, potrivit pct. 9.12 din Normele metodologice pentru aplicarea OUG nr. 17/2000, cota 0 T.V.A. se aplică transportului internaţional de persoane, efectuat prin curse regulate, inclusiv prestărilor de servicii legate direct de transportul internaţional de persoane efectuat prin curse regulate.
Punctul 9.16 prevede: cota 0 se aplică şi serviciilor prestate în aeroporturi, de încărcare-descărcare, manipulare a mărfurilor care sunt transportate cu nave sau aeronave în trafic internaţional. Ori, serviciile în cauză nu pot fi încadrate aici, nu este vorba de un transport regulat, astfel legal s-a aplicat o cotă de impozitare de 19%.
În consecinţă, recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge declarat de R.A. A. Sibiu împotriva deciziei civile nr. 536 din 26 septembrie 2003 a Curţii de Conturi a României, secţia jurisdicţională, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8092/2004. Contencios. împotriva sentinţei... | ICCJ. Decizia nr. 8159/2004. Contencios. Suspendare provizorie... → |
|---|
