ICCJ. Decizia nr. 8047/2004. Contencios. Anulare partiala a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8047/2004
Dosar nr. 5799/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 1 iulie 2003, la Curtea de Apel Cluj, reclamanta R.A. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului, solicitând anularea în parte, a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0224 din 15 noiembrie 1994, emis de pârât, pentru SC T.T. SA, în ce priveşte terenul cu nr. top 22.821.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că nelegal, terenul respectiv a fost inclus în titlul de proprietate contestat, cu toate că societatea comercială îl deţinea cu titlu de chiriaş, iar reclamanta este proprietara acestuia.
Mai arată că SC T.T. SA a edificat pe acest teren, abuziv, o construcţie, pentru care nu-i contestă însă calitatea de proprietar, nu şi în ce priveşte terenul, pentru care i-a făcut deja o ofertă de vânzare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1295 din 5 noiembrie 2003, a admis acţiunea şi a anulat în parte certificatul contestat, în ce priveşte suprafaţa de 4.382 mp teren, ce face parte din parcela cu nr. top 22821 Cluj, proprietatea reclamantei.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că reclamanta este proprietara acestui teren, că după obţinerea certificatului, SC T.T. SA a încercat intabularea dreptului său de proprietate, pentru terenul în discuţie, dar n-a putut fi înscris peste dreptul tabular al reclamantei şi că ulterior, societatea, printr-o acţiune adresată Judecătoriei Cluj Napoca, a solicitat să se constate că a dobândit un drept de folosinţă asupra terenului şi are un drept de proprietate asupra construcţiei aflată pe acest teren.
Pârâtul a declarat recurs împotriva sentinţei, susţinând că este netemeinică şi nelegală.
Menţionează că instanţa a înţeles greşit că nulitatea unui act administrativ poate fi constatată în baza unor elemente noi, ulterioare emiterii actului atacat, în loc să aibă în vedere elementele existente la data emiterii actului.
Consideră că judecătorul care a soluţiona pricina, trebuia să se abţină pentru că a judecat şi cauza din dosarul nr. 8558/1972 al Judecătoriei Cluj, prin care s-a stabilit plata chiriei, în favoarea antecesoarei reclamantei.
Arată că la instanţa de fond a solicitat introducerea în cauză, a SC T.T. SA, în calitate de beneficiar al certificatului în discuţie, cerere care i s-a respins nejustificat, cu motivarea că aceasta nu are nici un interes în cauză.
Recursul va fi admis, în sensul şi pentru considerentele care se vor arăta în continuare.
De necontestat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, seria M.08 nr. 0224 din 15 noiembrie 1994, în care se cuprinde şi suprafaţa de 4.382 mp teren, pretinsă de intimata-reclamantă, a fost eliberat de recurentă, pentru SC T.T. SA, care este beneficiara actului respectiv.
Ca atare, se impunea ca această cauză să fie soluţionată în contradictoriu şi cu societatea respectivă, pentru ca ea să-şi poată face apărările pe care le considera necesare şi mai ales, pentru ca hotărârea ce se pronunţă, să-i poată fi opozabilă, fiind de principiu că hotărârile judecătoreşti sunt opozabile, numai părţilor care au luat parte la judecată şi succesorilor lor în drepturi şi obligaţii.
Cum până în prezent SC T.T. SA are calitate de terţ în prezenta cauză, hotărârea pronunţată de instanţă, în cauza de faţă, nu îi este opozabilă şi nu ar putea fi pusă în executare.
De aceea, se impunea punerea în discuţie, a solicitării pârâtei-recurente, ca această societate să fie introdusă în cauză, iar instanţa să încuviinţeze solicitarea şi să dispună introducerea ei în cauză.
Neprocedând astfel, prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală, care se impune a fi casată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Astfel fiind, se va admite recursul şi în temeiul art. 313 şi 315 C. proc. civ., se va casa sentinţa recurată şi se va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, care urmează să pună în discuţie şi să încuviinţeze cererea recurentei-pârâte, de introducere în cauză, a SC T.T. SA.
Motivul de recurs privind neabţinerea judecătorului care a soluţionat cauza la instanţa de fond, pe considerentul că a mai soluţionat o pricină în anul 1972, privitoare la plata chiriei pentru terenul în discuţie, nu poate fi reţinut, deoarece este vorba de un proces anterior, cu un alt obiect, cu altă cauză, iar părţile din pricina respectivă erau altele.
Referitor la celelalte susţineri ale recurentei, în motivarea recursului, instanţa căreia i se va trimite cauza, urmează să le analizeze şi în raport cu probele din dosar, ca şi cu elementele noi apărute după introducerea acţiunii, să pronunţe în final o hotărâre legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului împotriva sentinţei civile nr. 1295 din 5 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8035/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8050/2004. Contencios. împotriva deciziei... → |
|---|
