ICCJ. Decizia nr. 8079/2004. Contencios. împotriva deciziei Curţii de Conturi Secţia Jurisdicţională. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8079/2004
Dosar nr. 709/2004
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 18 din 8 mai 2003, Colegiul jurisdicţional Timiş al Camerei de Conturi a respins contestaţia formulată de R.P., împotriva deciziei de imputare nr. 139 din 12 iunie 2002, emisă de Direcţia Silvică Timiş, pentru suma de 55.208.218 lei, reprezentând contravaloarea pagubelor constatate în gestiune.
Curtea de Conturi a României, secţia jurisdicţională, prin Decizia nr. 471 din 12 septembrie 2003, a admis recursul jurisdicţional formulat de R.P., a casat sentinţa recurată şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, R.N.P. R. - Direcţia Silvică Timişoara.
Recursul este inadmisibil.
Este adevărat că potrivit prevederilor art. 82 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, privind organizarea şi funcţionarea Curţii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, împotriva hotărârilor pronunţate în ultimă instanţă de secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi se poate face recurs la secţia de contencios administrativ, dar numai după epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale.
Or, în Decizia de faţă nu poate fi vorba de epuizarea căilor administrativ-jurisdicţionale reglementate de Legea nr. 94/1992, din moment ce prin Decizia care a fost atacată cu recurs, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a dispus admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare în fond, aceleiaşi instanţe.
În concluzie, reţinând că Decizia atacată cu recurs reprezintă o soluţie intermediară, iar nu o hotărâre care să consfinţească căile administrativ-jurisdicţionale reglementate de dispoziţiile Legii nr. 94/1992, aşa cum cer prevederile art. 4 din Legea nr. 29/1990, Curtea constată că recursul de faţă este inadmisibil şi urmează a-l respinge ca atare.
Pe de altă parte, Colegiul jurisdicţional Timiş a apreciat greşit că este competent să soluţioneze, în primă instanţă, contestaţia, obiectul litigiului constituindu-l contestaţia împotriva unei decizii de imputaţie emisă în temeiul art. 102 şi urm. C. muncii, în vigoare la data controlului.
La rândul său, secţia jurisdicţională a Curţii de Conturi a nesocotit dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială, atunci când prin Decizia recurată s-a pronunţat asupra recursului jurisdicţional.
Ţinând seama de aceste considerente, văzând şi prevederile art. 2 lit. b1) şi art. 313 C. proc. civ., cu referire la art. 70, 73 şi urm. din Legea nr. 168/1999,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.N.P. R. - Direcţia Silvică Timişoara împotriva deciziei nr. 471 din 12 septembrie 2003 a Curţii de Conturi, secţia jurisdicţională, ca inadmisibil.
Trimite cauza, spre soluţionare, la Tribunalul Timiş, secţia litigii şi conflicte de muncă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8050/2004. Contencios. împotriva deciziei... | ICCJ. Decizia nr. 8087/2004. Contencios. împotriva sentinţei... → |
|---|
