ICCJ. Decizia nr. 8104/2004. Contencios. Anulare act control financiar. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8104/2004
Dosar nr. 684/2003
Şedinţa publică din 9 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 februarie 2002, reclamanta SC R.O. SA Braşov a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice, Garda Financiară Centrală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Braşov, solicitând anularea deciziei nr. 490 din 23 septembrie 2002 şi a procesului-verbal nr. 1427 din 23 iulie 2002, precum şi exonerarea societăţii de la plata sumei de 42.741.252.669 lei, reprezentând accize, majorări de întârziere şi penalităţi de întârziere.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că organele financiare au aplicat în mod greşit prevederea Normelor metodologice nr. 21137/2001, privind constituirea şi utilizarea Fondului special al drumurilor publice, considerând nejustificat că societatea ar avea calitatea de producător de produse petroliere, incumbându-i obligaţia de plată a accizelor.
În speţă, a susţinut reclamanta, nu sunt aplicabile dispoziţiile sus-menţionatelor norme, ci prevederile OG nr. 27/2000, cu modificările ulterioare.
Astfel, pentru activitatea desfăşurată în perioada 19 septembrie - 31 decembrie 2001, de achiziţionare de benzină fără plumb cu cifra octanică 92, care au fost aditivate şi comercializate, ca benzină premium, cu sau fără plumb, societatea nu a dobândit calitatea de producător de carburanţi auto şi deci, nici cea de plătitor de accize.
Prin sentinţa nr. 105 din 20 decembrie 2002, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins acţiunea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, întrucât reclamanta a obţinut în instalaţiile proprii, prin procesare, benzine cu cifră octanică superioare, sunt aplicabile prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din OG nr. 27/2000, modificate prin OUG nr. 134/2000, potrivit cărora agenţii economici, producători, procesatori sau importatori de produse petroliere, care deţin în proprietate utilajele necesare pentru obţinerea acestora, sunt plătitori de accize.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta SC R.O. SA Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că, întrucât instanţa a constatat inaplicabilitatea Normelor metodologice nr. 21137/2001, ce au constituit temeiul legal al actelor administrative contestate, trebuia să procedeze la anularea acestora, şi nu la menţinerea obligaţiei de plată a accizelor, prin modificarea temeiului juridic.
În subsidiar, reclamanta a învederat că a desfăşurat o activitate de condiţionare a produselor petroliere, şi nu una de producţie sau de procesare, aditivarea benzinelor neafectând natura produsului.
De asemenea, societatea nu a avut şi nu are în proprietate, utilaje şi instalaţii, necesare pentru obţinerea produselor petroliere, ci numai pentru condiţionarea acestora, astfel încât, neavând calitatea de producător, nu avea obligaţia de a colecta şi de a vărsa accize către stat.
În timpul judecării recursului, reclamanta a depus la dosar, expertiza tehnică şi expertiza financiar-contabilă efectuate în dosarul penal instrumentat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a avut ca obiect, cercetarea săvârşirii infracţiunii de evaziune fiscală, de către preşedintele consiliului de administraţie al societăţii, actul de sesizare constituindu-l procesul-verbal de control din 23 iulie 2002, precum şi rezoluţia Procurorului, din 6 iulie 2004, de scoatere de sub urmărire penală.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmează a fi admis şi a se dispune casarea sentinţei şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă, în vederea completării probelor.
Din actele administrative atacate rezultă că în perioada septembrie - decembrie 2001, reclamanta a prelucrat prin aditivare, folosind utilajele şi instalaţiile pe care le deţine în proprietate la Zărneşti, semifabricate petroliere, obţinând carburanţi auto cu cifră octanică superioară, pe care i-a comercializat. Organele financiare au stabilit că societatea a plătit la achiziţionarea materiei prime de la rafinării, acciza aferentă semifabricatelor şi aditivelor, fără a evidenţia, calcula şi achita acciza corespunzătoare produselor finite obţinute şi valorificate.
Procesul-verbal de control a reprezentat şi actul de sesizare a organelor de urmărire penală, sub aspectul săvârşirii de către preşedintele Consiliului de administraţie al societăţii, a infracţiunilor prevăzute de art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 10 şi 12 din Legea nr. 87/1994. Procesul penal s-a finalizat prin scoatere de sub urmărire penală, conform rezoluţiei din 6 iulie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie .
La dosar s-a depus ca act nou în recurs, adresa nr. 225901 din 3 iunie 2003, emisă de Direcţia de Elaborare şi Implementare Politici Industriale din cadrul Ministerului Industriei şi Resurselor, în care se reţine că operaţiunea de procesare a produselor petroliere se efectuează numai în rafinării sau unităţi specializate asimilate acestora şi conduc la schimbarea proprietăţilor fizico-chimice ale produselor prelucrate.
În acelaşi înscris se menţionează că operaţiunile de etilare şi aditivare nu sunt operaţiuni de procesare, în sensul OUG nr. 3/2003.
De asemenea, s-au depus la dosar, expertiza tehnică şi cea financiar-contabilă, efectuate în procesul penal, care au concluzionat în sensul că societatea nu deţine utilaje şi instalaţii necesare pentru obţinerea produselor petroliere, nu a dobândit calitatea de producător sau procesator de produse petroliere, iar activitatea de condiţionare, în vederea obţinerii de produse cu cifre octanice superioare, nu constituie o activitate de producţie, care să determine încadrarea reclamantei, în categoria plătitorilor de accize, potrivit Normelor metodologice nr. 21137/2001.
Întrucât aceste rapoarte de expertiză constituie dovezi extrajudiciare, Curtea apreciază că este necesară pentru lămurirea acestor împrejurări de fapt, dacă societatea a dobândit calitatea de producător de produse petroliere şi deci şi calitatea de plătitor de accize, administrarea în faţa instanţei de contencios administrativ, cu citarea tuturor părţilor, a probelor cu expertiză tehnică şi contabilă.
În raportcu cele expuse mai sus, Curtea va casa sentinţa şi va trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC R.O. SA Braşov împotriva sentinţei civile nr. 105/F din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8096/2004. Contencios. Anulare decizii... | ICCJ. Decizia nr. 8127/2004. Contencios → |
|---|
