ICCJ. Decizia nr. 8103/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 465 din 1 octombrie 2002, pronunțată de Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, s-a respins recursul jurisdicțional declarat de intimata Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, împotriva sentinței nr. 1 din 10 ianuarie 2002, pronunțată de Colegiul jurisdicțional București, în dosarul nr. 108/2000.
Instanțele Curții de Conturi au reținut prin hotărârile pronunțate, nelegalitatea deciziei de imputare nr. 238 din 1 septembrie 1998, emisă de intimată, în sarcina lui B.Ș., pentru suma de 177.313.300 lei, în calitatea sa de șef Birou Valorificare a Bunurilor Proprietate de Stat, anulând-o ca atare.
S-a motivat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii materiale privind vinovăția și, respectiv, prejudiciului care nu este cert.
împotriva sus-menționatei decizii a declarat recurs, Direcția Generală a Finanțelor Publice a municipiului București, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând în esență, că în mod greșit instanța a respins recursul jurisdicțional, deși era întemeiat, fiind îndeplinite condițiile răspunderii materiale referitoare la vinovăție, față de dispozițiile Legii nr. 22/1969 și atribuțiile intimatului, de gestionar, potrivit fișei postului, respectiv la caracterul cert al prejudiciului stabilit.
Recursul este nefondat.
Din examinarea probelor administrate rezultă că intimatul B.Ș. a deținut funcția de șef al Biroului de Valorificare a Bunurilor Proprietate de Stat, în cadrul direcției recurente, iar prin decizia nr. 238 din 1 septembrie 1998, i s-a imputat suma de 177.313.300 lei, ca lipsă în gestiune.
Intimatul avea atribuția de gestionare a bunurilor confiscate și în funcția ocupată s-a apreciat și reținut în sarcina sa, vinovăția, respectiv răspunderea materială pentru prejudiciul menționat.
Atât hotărârile pronunțate de instanțele Curții de Conturi, cât și hotărârile judecătorești depuse ca acte noi în recurs, potrivit art. 305 C. proc. civ., rețin cu autoritate de lucru judecat, conform art. 1201 C. civ., art. 166 C. proc. civ., lipsa vinovăției, respectiv a culpei intimatului B.Ș., achitat în procesul penal, prin hotărâre irevocabilă, pentru infracțiunea de neglijență în serviciu, prevăzută de art. 248 C. pen., cât și a existenței unui prejudiciu cert produs în dauna recurentei.
Intimatul B.Ș., inspector de specialitate în cadrul direcției recurente, a avut atribuții de coordonare a activității Biroului de Valorificare a Bunurilor Proprietate de Stat, confiscate, și nu atribuții de gestionar, activitățile de primire-predare a bunurilor fiind efectuate de către toți salariații biroului, încât reținerea răspunderii exclusive a intimatului, pentru minusurile constatate, este netemeinică.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a evidențiat lipsa de interes a recurentei pentru corecta gestionare a bunurilor devenite proprietate de stat, în urma măsurii confiscării.
S-a constatat că pentru gestionarea bunurilor preluate pentru valorificare, de acest birou, nu a existat pentru perioada 15 martie 1996 - 15 februarie 1998, un gestionar de drept, care să fi fost numit potrivit Legii nr. 22/1969, privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizațiilor publice.
Conducerea recurentei avea obligația de a proceda la numirea unui gestionar în condițiile legii, situație semnalată și de intimatul B.Ș., prin cele două referate întocmite.
Cunoscând aspectele privind activitatea biroului de valorificare a bunurilor devenite proprietate de stat, în urma confiscării, conducerea autorității recurentei nu a luat măsurile necesare pentru numirea unui gestionar în condițiile legii.
Așa fiind, criticile aduse deciziei atacate sunt neîntemeiate, iar recursul declarat este nefondat și a fost respins, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8099/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8102/2004. contencios → |
|---|
