ICCJ. Decizia nr. 8106/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată și înregistrată inițial la Tribunalul Vâlcea, ulterior declinată la Curtea de Apel Pitești, reclamantul B.M. a formulat plângere împotriva răspunsului primit din partea Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă din cadrul Ministerului Justiției, susținând că este nelegal și netemeinic.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea de acordare a calității de luptător în rezistența anticomunistă, deoarece a fost supus unui regim de persecuție politică, datorită convingerilor sale anticomuniste.
Curtea de Apel Pitești, prin sentința civilă nr. 130/2002, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul nu se încadrează în nici una din situațiile prevăzute în O.U.G. nr. 214/1999, internările sale în spitale de psihiatrie nefiind de natură politică.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul B.M.
în motivarea recursului, recurentul-reclamant a susținut în esență, că instanța a făcut o greșită apreciere a probelor administrate, din care rezultă persecuțiile politice la care a fost supus și în urma cărora a fost internat.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 și 3041 C. proc. civ., Curtea l-a respins, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1 din O.U.G. nr. 214/1999, calitatea de luptător în rezistența anticomunistă desfășurată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, se recunoaște persoanelor supuse din motive politice, unor măsuri administrative abuzive, aceste măsuri fiind expres și limitativ prevăzute în art. 3 lit. a) - f) din aceeași ordonanță.
Reclamantul-recurent a susținut atât prin cererea formulată la comisie, cât și prin acțiunea de față, că a fost supus unor măsuri administrative abuzive, fiind internat în spitale psihiatrice, pe considerente politice și că tot din motive politice a fost privat de libertate, cu ocazia unor anchete.
Susținerile sale, însă, nu au fost dovedite cu probele administrate.
Astfel, din actele depuse la dosar (adresa nr. 2200/2001 a Spitalului Județean Vâlcea; adresa nr. S/33764/2001 a S.R.I.), rezultă că internările recurentului s-au datorat altor cauze, respectiv stării sănătății recurentului, care prezenta diagnosticul "reacție depresiv interpretativă", și nu unor motive politice și că acesta nu a fost reținut, cercetat sau arestat de organele de securitate.
Așa fiind, în mod corect și legal instanța de fond a respins acțiunea recurentului, reținând decizia Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă, ca fiind dată în concordanță cu dispozițiile O.U.G. nr. 214/1999.
în consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8102/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8107/2004. contencios → |
|---|
