ICCJ. Decizia nr. 8137/2004. Contencios
| Comentarii |
|
S.N., în contradictoriu cu Direcția Silvică Brașov, a solicitat anularea deciziei nr. 77 din 25 iunie 1998, emisă de pârâtă, pentru suma de 4.551.303 lei.
în motivarea acțiunii, contestatorul a arătat că în calitate de pădurar, titular al cantonului 23 Apata, nu se face vinovat de prejudiciul imputat, întrucât materialul lemnos găsit lipsă, a fost sustras în timpul cât s-a aflat în concediu de odihnă. A cunoscut și a raportat șefului de ocol, faptul că din arborii tăiați în delict, o parte au fost sustrași de tehnicianul S., iar o parte a fost găsită la fața locului și valorificată.
După exploatarea masei lemnoase, au rămas în u.a. 15A, un număr de 85 fire ce au fost marcate din dispoziția șefului de ocol, iar autorizația de exploatare s-a eliberat cu câteva zile mai târziu, din motive obiective, întrucât inginerul fondist era internat în spital.
Colegiul jurisdicțional Brașov al Curții de Conturi, prin sentința nr. 38 din 17 iunie 2003, a admis în parte contestația și a anulat decizia de imputare nr. 77 din 25 iunie 1998, pentru suma de 2.917.239 lei, reprezentând material lemnos, lipsă reținută în sarcina contestatorului și a menținut-o pentru suma de 1.679.064 lei, reprezentând contravaloare cioate nejustificate, rezultate din tăieri în delict.
A dispus restituirea sumelor reținute contestatorului, ce depășesc valoarea menținută din decizia de imputare.
A obligat Direcția Silvică, să achite contestatorului, 800.000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că S.N. nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu privind cantonul, astfel că urmează a suporta în calitate de pădurar, prejudiciul în valoare de 1.679.064 lei, reprezentând contravaloarea celor 21 cioate, rezultate din tăieri în delict, pagubă calculată în conformitate cu Anexa nr. 2 din Legea nr. 81/1993 privind determinarea despăgubirilor în cazul unor pagube aduse fondului forestier, vegetației forestiere din afara fondului forestier, situate pe terenurile proprietate publică și privată.
în ce privește suma de 2.917.239 lei (reprezentând material lemnos lipsă), s-a reținut că în luna ianuarie 1998, contestatorul a eliberat masă lemnoasă, fără a avea autorizație de exploatare pentru UPX c.a. 15A și fără act de punere în valoare, fapte care însă nu pot atrage, prin ele însele, o răspundere materială, fiind remediate prin emiterea A.P.V. nr. 667 și a Autorizației de exploatare nr. 218/1998, documente din care rezultă că în UP 10 se puteau exploata 65 arbori, având un volum brut de 94 mc.
Calculul prejudiciului stabilit de organul de control, nu a fost reținut, deoarece suma imputată nu se regăsește printre celelalte valori, nu este cert.
Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, prin decizia nr. 591 din 16 octombrie 2003, a respins recursul jurisdicțional formulat de Regia Națională a Pădurilor - Direcția Silvică Brașov.
Considerând hotărârile nelegale, R.N.P. R., prin Direcția Silvică Brașov, a declarat recurs și a solicitat anularea deciziei contestate, admiterea recursului declarat împotriva sentinței Colegiului și respingerea contestației la decizia de imputare.
Se susține că în mod greșit s-a respins excepția tardivității depunerii contestației împotriva deciziei de imputare care i-a fost comunicată la 25 iunie 2003, contestatorului, și pe fondul cauzei, s-a făcut o apreciere greșită a probelor, soluția ce se impune, fiind de menținere a deciziei și de respingere a contestației.
Recursul este nefondat.
în legătură cu tardivitatea, recurenta susține că decizia de imputare a fost comunicată contestatorului, la data de 25 iunie 1998, așa cum rezultă din copiile de pe registrul de corespondență, iar contestația a fost înregistrată la 18 august 1998, cu depășirea termenului legal de 30 de zile.
Excepția ridicată nu a fost primită în mod corect de instanțe, întrucât la actele existente în cauză s-au observat unele modificări de cifre. în plus, pe copia deciziei de imputare nr. 77/1998, depusă de contestator, apare data emiterii ei la 25 iunie 1998, fiind înregistrată cu 4 zile mai devreme, la Ocolul Silvic Maieruș, sub nr. 843 din 21 iunie 1998, iar pe copia aceleiași decizii depusă de recurentă, este data înregistrării la 29 iunie 1998, sub același număr 843.
Cerându-se originalul deciziei, recurenta nu a onorat solicitarea făcută.
Nici critica de fond, că S.N. datorează și prejudiciul de 2.917.239 lei, nu poate fi primită, întrucât referatul nr. 2561/1998, care a stat la baza emiterii deciziei de imputare, nu cuprinde modul de calcul al valorii pagubei și nici nu indică actul normativ care s-a avut în vedere la stabilirea ei, prejudiciul nu este cert, din acte nu se poate stabili cu precizie întinderea și cuantumul său, astfel că nu sunt întrunite condițiile răspunderii materiale.
în consecință, recursul fiind nefondat, a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8169/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8189/2004. contencios → |
|---|
