ICCJ. Decizia nr. 8291/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată la 6 ianuarie 2004, reclamantul M.M. a solicitat anularea hotărârii nr. 420 din 4 august 2003, emisă de Casa Județeană de Pensii Arad.
în motivarea acțiunii, reclamantul arată că, în urma cedării Ardealului de Nord, în baza Dictatului de la Viena, din anul 1940, tatăl său a fost nevoit să accepte postul de lucrător la căile ferate maghiare din localitatea Kaba, din Ungaria, în urma înlocuirii acestuia din postul de acar C.F.R. la Halta Cămin, cu o altă persoană, de etnie maghiară.
Mai arată că în aprilie 1941, împreună cu mama și 3 frați, au fost nevoiți să-l urmeze pe tatăl său în localitatea Kaba, unde tatăl a primit locuință de serviciu.
Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 85 din 10 februarie 2004, a respins acțiunea, ca nefondată, reținând că tatăl reclamantului a fost mutat în interesul serviciului, în cadrul căilor ferate maghiare, fiind retribuit la locul de muncă și nu s-a refugiat cu familia pe teritoriul rămas României.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței, susținând că tatăl său a fost obligat să se mute în comuna Kaba din Ungaria, la un canton al căilor ferate maghiare, unde au fost nevoiți să trăiască în condiții grele, numai între locuitori de etnie maghiară.
Recursul este fondat.
Conform prevederilor art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările și completările ulterioare, "Beneficiază de prevederile prezentei ordonanțe, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice, după cum urmează: lit. c), a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Prin hotărârea contestată s-a respins cererea recurentului, prin care solicită să i se stabilească faptul că este beneficiar al O.G. nr. 105/1999 și să i se acorde drepturile prevăzute de această ordonanță.
S-a reținut că tatăl său a fost transferat în interesul serviciului, împreună cu soția și copiii, în perioada 10 aprilie 1941 - 15 martie 1945, continuând, însă, aceeași activitate și nu a fost obligat să se refugieze din teritoriul cedat de România.
Punctul de vedere de mai sus nu poate fi reținut.
Din certificatul de naștere al recurentului rezultă că s-a născut la 29 august 1936, în orașul Carei, iar din declarațiile autentificate date de martorii O.T. și F.A., reiese că acesta a urmat pe tatăl său, la noul loc de muncă, tatăl fiind nevoit să plece din cantonul C.F.R. - Halta Cămin, de lângă Carei și să se stabilească împreună cu familia, în localitatea ungară Kaba, unde a fost salariat la căile ferate maghiare.
Cu adeverința nr. 1/6/1066 din 22 iulie 2003, eliberată de C.N.C.F. C.F.R. SA, face dovada că în perioada 1941 - 1944, tatăl recurentului a lucrat în cadrul căilor ferate maghiare și că a revenit în primăvara anului 1945, în România, fiind numit din nou cantonier la C.F.R.
Trebuie avut în vedere că personalul C.F.R. de etnie română, după cedarea către Ungaria, a Ardealului de Nord, în urma Dictatului de la Viena din august 1940, a fost înlocuit cu persoane de etnie maghiară, din posturile pe care le dețineau la acea dată și li s-au oferit posturi în cadrul căilor ferate maghiare, în localități aflate în interiorul Ungariei.
în cazul în care refuzau aceste posturi, era foarte greu sau chiar imposibil să aibă posibilitatea de a găsi alt serviciu, astfel că erau nevoiți să accepte posturile oferite de autoritățile de ocupație, chiar dacă condițiile de muncă și trai erau mai grele decât în localitatea de unde erau nevoiți să plece.
De aceea, se va reține că recurentul a fost strămutat în altă localitate, decât cea de domiciliu, din motive etnice, astfel că se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, cu modificările și completările ulterioare.
Ca atare, în temeiul art. 7 din O.G. nr. 105/1999 și art. 312 și 314, raportate la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a fost admis recursul, casată sentința recurată și pe fond, a fost admisă acțiunea, în sensul că a fost anulată hotărârea nr. 420/2003 și a fost obligată pârâta, să recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al O.G. nr. 105/1999, adoptată prin Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 aprilie 1941 - 6 martie 1945, cu începere de la 1 august 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8243/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8188/2004. Contencios → |
|---|
