ICCJ. Decizia nr. 8188/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 9 din 30 aprilie 2002, Colegiul jurisdicțional Constanța a dispus admiterea în parte, a actului de sesizare nr. 13133/68D/2000 din 21 iulie 2000 al Procurorului general financiar și în consecință:
- a obligat pe pârâta SC V. SA Vulturu, să plătească la bugetul de stat, suma de 581.511 mii lei, reprezentând dobânzi și a constatat că după sesizarea instanței, a fost achitată suma de 14.539 lei;
- a obligat pe pârâta SC A. SA Negru Vodă, să plătească 84.380 mii lei și pe pârâta SC N. SA Negru Vodă, să plătească 72.747 mii lei, cu titlu de dobânzi, în favoarea statului și a constatat că după sesizarea instanței, sumele respective au fost virate la buget;
- a respins ca nefondate, capetele de sesizare privind obligarea pârâtelor SC A. SA Independența, la plata sumei de 211.138 mii lei și SC S. SA Independența, la plata sumei de 117.229 mii lei, cu titlu de dobânzi;
- a respins sesizarea față de D.G.A.A. a județului Constanța, pentru lipsa calității procesuale;
- a menținut măsurile asiguratorii privind pe pârâta SC V. SA Vulturu, până la concurența sumei datorate și a ridicat măsurile asiguratorii în ce privește pe pârâtele SC A. SA Independența, SC S. SA Independența și SC N. SA Negru Vodă;
- a obligat pe pârâtele SC V. SA Vultur , SC A. SA Negru Vodă, să plătească câte 200.000 lei, cheltuieli de judecată în favoarea statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin actul de sesizare nr. 13133/68D/2000 din 21 iulie 2000, Procurorul general financiar a solicitat Camerei de Conturi a județului Constanța, obligarea la plata foloaselor nerealizate - dobânzi aferente sumelor trecute fără drept la datoria publică, a pârâtelor SC V. SA Vultur - 581.511 mii lei; SC A. SA Independența - 211.138 mii lei; SC S. SA Independența - 117.229 mii lei; SC A. SA Negru Vodă - 84.380 mii lei și SC N. SA Negru Vodă - 72.747 mii lei.
Controlul a stabilit că în decontul definitiv, SC V. SA Vulturu a calculat în mod eronat producția medie pe anii 1993 - 1995, folosind producția planificată, și nu cea realizată, contrar dispozițiilor pct. 4 din Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1014/1996.
Prin raportul de expertiză s-a stabilit că acordarea despăgubirilor nu era justificată, întrucât calculul procentului de calamitate nu s-a făcut conform normelor, afectarea era mai mică de 60%, motiv pentru care SC V. SA Vulturu era exclusă de la beneficiul despăgubirilor prevăzute de art. 1 din Legea nr. 116/1996, iar despăgubirea, în sumă de 598.853 mii lei, a fost acordată în mod nelegal, motiv pentru care pentru intervalul dintre 30 noiembrie 1997 - 25 octombrie 1998, s-au calculat dobânzi în sumă de 581.511 mii lei, din care s-a recuperat suma de 14.539 mii lei.
SC A. SA Negru Vodă, de asemenea, a avut un calcul greșit, beneficiind de prevederile Legii nr. 116/1996, în mod nelegal, motiv pentru care a fost obligată la plata dobânzilor în sumă de 84.380 mii lei, prejudiciu recuperat integral prin O.P. nr. 98 din 26 ianuarie 2001.
SC N" SA Negru Vodă a beneficiat de despăgubiri în sumă de 94.442 mii lei, în mod nelegal, motiv pentru care i s-au calculat dobânzi în sumă de 72.747 mii lei, în care sens instanța a admis sesizarea, a obligat la plata foloaselor nerealizate societate de mai sus, reținând că în cursul judecării cauzei prejudiciul a fost recupera integral.
Cu privire la obligarea SC A. SA Independența, la 211.138 mii lei și SC S. SA Independența, la plata dobânzilor în sumă de 117.229 mii lei, a respins actul de sesizare, constatând că producția a fost afectată în proporție de peste 60%.
Prin decizia nr. 602 din 7 noiembrie 2002, Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, a respins recursul jurisdicțional declarat de SC V. SA Vulturu, reținând, în esență, că și raportul suplimentar la expertiza tehnică și contabilă, menține punctul de vedere cu privire la analiza datelor din documentele justificative, privind media producțiilor realizate pe ultimii 3 ani și producția în anul 1996. Totodată, s-a reținut că instanța nu poate să înlăture prevederile H.G. nr. 1014/1996, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 116/1996, cu privire la acordarea și controlul utilizării sumelor reprezentând despăgubiri pentru suprafețele calamitate.
Și împotriva acestei din urmă hotărâri, SC V. SA Vulturu a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
în dezvoltarea motivelor de recurs se susține, pe de o parte, că instanța de fond nu a analizat situația de fapt, și nu a reținut corect situația calamităților și a despăgubirilor și nici consecințele neacordării unor astfel de susțineri ale agriculturii aflate în impas.
Pe de altă parte, se susține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și din acest motiv a ajuns la concluzia că societatea trebuie să restituie sumele care, în opinia reprezentanților agentului economic, sunt legal cuvenite, conform art. 1 alin. (3) din Legea nr. 116/1996. Se mai susține și că instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 116/1996.
Examinându-se decizia atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041C. proc. civ., se constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Conform dispozițiilor art. 1 din Legea nr. 116/1996, se acordă despăgubiri, producătorilor agricoli, indiferent de forma de proprietate și de exploatare a terenului, pentru acoperirea pagubelor înregistrate ca urmare a calamităților naturale produse în anul agricol 1995 - 1996, în limita sumei de 500 miliarde lei.
într-adevăr, fenomenele naturale deosebite, printre care și seceta invocată de recurentă, sunt prevăzute de alin. (3) al art. 1 din lege, numai că la același alineat se prevede și că aceste fenomene trebuie să fi provocat calamitățile naturale și să afecteze producția ce urma să se realizeze pe hectar în proporție de peste 60%. Deci, pentru a se putea beneficia de acordarea despăgubirilor, aceste condiții trebuiau îndeplinite cumulativ.
Prin art. 4 din H.G. nr. 1014/1996, doar s-au detaliat dispozițiile art. 1 alin. (3) din Legea nr. 116/1996, fără însă a se denatura nici litera, nici scopul acesteia.
Așadar, se constată, pe de o parte, că în mod corect a reținut instanța, că în cauză nu pot fi eludate dispozițiile legale mai sus arătate, actele normative vizând tocmai existența unor fenomene naturale deosebite.
Totodată, se constată că pentru a se acorda despăgubirile în mod legal, este necesară îndeplinirea unor condiții, pe care, astfel cum rezultă din raportul de expertiză și raportul suplimentar, societatea recurentă nu le-a îndeplinit. Mai mult, aceasta a calculat greșit producția medie realizată și a aplicat greșit procentul prevăzut de lege, utilizând la calcul producția planificată, iar nu cea realizată.
în aceste condiții, constatându-se că toate criticile formulate sunt nefondate, a fost respins recursul declarat în cauză, în baza dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată și cele ale art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8291/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8224/2004. contencios → |
|---|
