ICCJ. Decizia nr. 8371/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 24 iulie 2003, reclamantul G.A. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Mureș, să se dispună anularea hotărârii nr. 2256 din 12 mai 2003, ca fiind nelegală și netemeinică, în raport cu prevederile Legii nr. 309/2002.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că prin cererea adresată Casei Județene de Pensii Mureș, a solicitat recunoașterea că în perioada 6 iunie 1958 - 25 iunie 1960, a îndeplinit stagiul militar în condițiile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și acordarea drepturilor conferite prin acest act normativ. Cererea a fost respinsă prin hotărârea nr. 2256 din 12 mai 2003.
Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 398 din 30 septembrie 2003, a admis cererea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 2256 din 12 mai 2003 și a obligat pârâta, să emită o nouă hotărâre, prin care să se recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002, pe perioada 6 iunie 1958 - 25 iunie 1960 și să i se acorde drepturile conferite de această lege.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din copia livretului militar al reclamantului rezultă că în perioada 1958 - 1960, acesta a efectuat stagiul militar în unități ale Direcției Generale a Serviciului Muncii, fiind folosit ca "mână de lucru" și lăsat la vatră, ca soldat neinstruit. Unitățile militare consemnate în livretul militar, se regăsesc și în tabelul cu evidența unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, comunicată instanței, de Centrul Militar Județean Mureș.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Mureș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurenta a susținut, în esență, că Legea nr. 309/2002 instituie două condiții pentru acordarea drepturilor, și anume: stagiul militar să fi fost satisfăcut în perioada 1950 - 1961, iar unitățile să fi aparținut Direcției Generale a Serviciului Muncii, în cauză nefiind îndeplinită cea de-a doua condiție.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 privind recunoașterea și acordarea unor drepturi, persoanelor care au efectuat stagiul militar în cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 - 1961, beneficiază de prevederile acestei legi, cetățeanul român care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă, în perioada 1950 - 1961.
în speță, din livretul militar al soțului reclamantei rezultă că acesta a lucrat în timpul stagiului militar, fiind folosit ca mână de lucru, în perioada 1958 - 1960.
Or, câtă vreme este dovedită împrejurarea că soțul reclamantei a prestat muncă în timpul stagiului militar, într-o unitate organizată în acest scop, nu există nici un temei de a-l excepta de la recunoașterea drepturilor sale.
Faptul că se contestă de către recurentă, apartenența detașamentelor de muncă la Direcția Generală a Serviciului Muncii, invocându-se fie tutela Ministerului Forțelor Armate, fie cea a Ministerului de Construcții, nu prezintă importanță în soluționarea cauzei, deoarece s-ar ajunge la nesocotirea scopului reparator al legii, și anume, acela de a recompensa persoanele care au fost obligate să presteze o muncă ordonată de regimul acelei epoci, pe anumite criterii, în perioada în care reclamantul trebuia să efectueze stagiul militar.
De altfel, unitatea militară precizată de contestator s-a regăsit în tabelul cu evidența unităților de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, pentru anii 1952 - 1955.
în consecință, recursul a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8368/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8366/2004. Contencios → |
|---|
