ICCJ. Decizia nr. 8535/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 1304 din 10 septembrie 2003, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a respins excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, invocată de pârâtul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale și a admis acțiunea reclamantei SC F.S. SA, fiind obligat pârâtul, să reanalizeze cererea reclamantei, nr. 5161/13139 din 2 decembrie 2002, completată sub nr. 5208/13239 din 4 decembrie 2002, în sensul acordării înlesnirilor la plata obligațiilor bugetare către bugetul asigurărilor sociale de stat (C.A.S.), conform normelor în materie.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că:
Reclamanta s-a conformat procedurii și competențelor de acordare a înlesnirilor la plata creanțelor bugetare administrate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, aprobate prin Ordinul nr. 216 din 8 mai 2003, al ministrului muncii și solidarității sociale. Față de aceste norme au fost adresate Casei Județene de Pensii Arad, atât cererea din 2 decembrie 2002, cât și contestația nr. 2132 din 26 martie 2003, formulată urmare a comunicării prin Casa Județeană de Pensii Arad, a refuzului Ministerul Muncii și Solidarității Sociale; ca atare, acțiunea a fost formulată cu respectarea cerințelor art. 5 din Legea nr. 29/1990.
în ce privește fondul cauzei, s-a constatat că sunt aplicabile prevederile art. 281din O.U.G. nr. 147/2000.
Scopul O.U.G. nr. 147/2000, fiind acela de a asigura un tratament juridic unitar, pentru toți debitorii și având în vedere și Convenția nr. 136 din 8 decembrie 2002 (încheiată între Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Arad și reclamantă), au fost înlăturate punctul de vedere comunicat reclamantei, de către Ministerul Finanțelor Publice, prin adresa nr. 283077 din 16 aprilie 2003, precum și apărările pârâtului făcute pe parcursul judecății.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâtul Ministerul Muncii și Solidarități Sociale.
Invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 4 și 9 și art. 3041C. proc. civ., recurentul a adus următoarele critici, sentinței atacate:
- în mod greșit s-a apreciat, ca îndeplinită, procedura prealabilă, imperativ prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990, atâta vreme, cât reclamația administrativă a fost adresată Casei Județene de Pensii Arad, și nu Ministerului Muncii și Solidarități Sociale, care este autoritatea emitentă a actului contestat - adresa nr. 3571 din 6 martie 2003. Corespondența purtată între cele două autorități nu poate acoperi lipsa plângerii prealabile;
- instanța și-a depășit atribuțiile, atunci când a sugerat Ministerului Muncii și Solidarități Sociale, să acorde înlesnirile la plată, acest minister fiind unica autoritate abilitată legal să acorde sau nu, înlesnirile solicitate;
- nu s-a ținut seama de adresa nr. 283077 din 16 aprilie 2003 a Ministerului Finanțelor Publice, pentru o soluționare justă a pricinii.
Prin întâmpinare, intimata SC F.S. SA a solicitat menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței recurate.
Recursul este nefondat.
Excepția lipsei plângerii administrative prealabile a fost soluționată de instanța fondului, în mod corect, prin corelarea dispozițiilor art. 5 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu normele speciale cuprinse în Ordinul nr. 216 din 8 mai 2002, al ministrului muncii și solidarității sociale, pentru aprobarea Procedurii și competențelor de acordare a înlesnirilor la plata creanțelor bugetare administrate de Ministerul Muncii și Solidarității Sociale.
Potrivit Cap. III privind competențele de acordare a înlesnirilor la plată (art. 4), cererile de acordare a înlesnirilor la plată se depun de către debitor, "la organele teritoriale în a căror rază teritorială este înregistrat ca plătitor".
Din interpretarea sistematică a prevederilor Procedurii și competențelor aprobate prin Ordinul nr. 216/2002, rezultă că și contestațiile împotriva refuzului de acordare a înlesnirilor la plată, parcurg aceeași procedură.
în speță, refuzul Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, de acordare a înlesnirilor solicitate în baza O.U.G. nr. 147/2002, s-a materializat în adresa nr. 3517 din 6 martie 2003 (comunicată Casei Județene de Pensii Arad).
împotriva acestui refuz, societatea reclamantă a formulat contestație, la data de 26 martie 2003.
Conform art. 5 din Legea nr. 29/1990 [alin. (1)], această contestație a fost adresată autorității emitente, respectiv Ministerului Muncii și Solidarități Sociale.
Contestația a fost depusă la Casa Județeană de Pensii Arad, respectându-se în acest fel, procedura instituită prin Ordinul nr. 216/2002, al ministrului muncii și solidarității sociale.
Prin sentința pronunțată, instanța de contencios administrativ nu și-a depășit atribuțiile, ci aplicând dispozițiile art. 1 și 11 din Legea nr. 29/1990, a apreciat asupra caracterului nejustificat al refuzului pârâtului, de a acorda înlesnirile la plată, obligându-l pe acesta, la acordarea lor, conform normelor în materie. Ca urmare, motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 4 C. proc. civ., nu va fi primit.
în ce privește adresa nr. 283077 din 16 aprilie 2003, a Ministerului Finanțelor Publice, în mod corect instanța fondului a constatat că aceasta reprezintă doar un punct de vedere, privind modalitatea de aplicare a art. 281din O.U.G. nr. 147/2000.
Ca urmare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8542/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8540/2004. Contencios → |
|---|
