ICCJ. Decizia nr. 8541/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamantul D.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând instanței, ca în contradictoriu cu aceasta, să dispună anularea hotărârii nr. 9821/9147 din 8 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și pe fond, admiterea cererii sale, prin care solicită să i se constate calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
în motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în mod greșit i-a fost respinsă cererea formulă în baza art. 1 din sus-menționatul act normativ, apreciindu-se ca dată a refugiului din Basarabia, anul 1943, întrucât din actul emis de Ministerul Afacerilor Interne, rezultă că a fost evacuat împreună cu familia sa, la data de 28 martie 1944.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 590 din 25 martie 2004, a admis acțiunea formulată de reclamant, dispunând anularea hotărârii nr. 9821/9147 din 8 ianuarie 2004 și obligarea pârâtei, să emită o nouă hotărâre, care să constate că perioada 28 martie 1944 - 6 martie 1945 se încadrează în dispozițiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că din actul oficial existent la dosarele cauzei, rezultă data certă a evacuării reclamantului, astfel că declarațiile martorilor urmează a fi înlăturate.
împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică, a declarat recurs, Casa de Pensii a municipiului București.
Recurenta a susținut că în perioada iunie 1941 - martie 1944, în Basarabia era administrație românească și nu existau motive de persecuție etnică.
Recursul este nefondat.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana, cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții din motive etnice; după cum urmează: lit. c), a fost strămutată în altă localitate, decât cea de domiciliu.
Prin Normele de aplicare a ordonanței, aprobate prin H.G. nr. 127/2000, în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate, decât cea de domiciliu, le-au fost asimilate și cele expulzate, refugiate, precum și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare a unui tratat bilateral.
Din actul depus la dosar, respectiv buletinul nominal de evacuare emis de Ministerul Afacerilor Interne, rezultă că reclamantul, împreună cu familia sa, a fost evacuat la data de 28 martie 1944, din Basarabia, în România.
Așa fiind, în mod corect instanța de fond a apreciat declarațiile martorilor, ca fiind contrare înscrisului oficial depus și le-a înlăturat.
Soluția instanței fiind legală, recursul se privește ca nefondat și în baza art. 312 C. proc. civ., a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8549/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8537/2004. Contencios → |
|---|
