ICCJ. Decizia nr. 8544/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, pe rolul Curții de Apel București, reclamantul D.S. a solicitat în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului București, anularea hotărârii nr. 9290/5376 din 14 noiembrie 2003 și recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000, pentru perioadele 6 septembrie 1940 - 30 octombrie 1941 și 22 martie 1944 - 6 martie 1945.
Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că în mod nelegal prin hotărârea contestată, pârâta i-a admis cererea, numai pentru perioada 22 martie 1944 - 6 martie 1945, neluând în considerare declarația martorului și hotărârea nr. 6350/5377 din 22 iulie 2003, prin care surorii sale D.L. i s-au recunoscut ambele perioade, ca fiind sub incidența Legii nr. 189/2000.
Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința nr. 535 din 18 martie 2004, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că din actele depuse de reclamant, respectiv copia carnetului de evacuat al mamei sale D.E. și buletinul de înscriere la biroul populației, rezultă numai perioada celui de-al doilea refugiu, 22 martie 1944 - 6 martie 1945.
în ceea ce privește perioada primului refugiu, s-a considerat că reclamantul nu a probat perioada exactă a acesteia, întrucât declarațiile martorilor nu se coroborează cu nici un alt act din dosarul cauzei.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, reclamantul D.S., invocând dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ.
Recurentul a susținut în esență că în mod nejustificat instanța de fond nu s-a pronunțat asupra declarațiilor martorilor depuse la dosarul cauzei, cu toate că, potrivit art. 61din Legea nr. 189/2000, dovedirea situațiilor prevăzute de art. 1, se face prin orice mijloc de probă, în cazul în care nu este posibilă prezentarea de acte oficiale.
A mai precizat recurentul, că pentru frații săi D.L. și S.D. s-a acordat calitatea de refugiat din motive etnice, atât pentru perioada 6 septembrie 1940 - 1941, cât și pentru 22 martie 1944 - 6 martie 1945.
Recursul este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 61din Legea nr. 189/2000, dovedirea situațiilor de persoană refugiată se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale, eliberate la cerere, de către organele competente, iar în cazul când aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
în speță, în afara declarațiilor martorilor G.N. și F.L., autentificate sub nr. 1448 din 11 noiembrie 2002, de Biroul Notarial M.D., care atestă calitatea de persoană refugiată, a reclamantului și a întregii sale familii, și pentru perioada 28 iunie 1940 - 30 octombrie 1941, au fost depuse la dosarul cauzei, Copia extras a tabloului de refugiați de la Gimnaziul Industrial de băieți Mizil și foaia matricolă nr. 30, din care rezultă indubitabil că în perioada 1940 - 1941, D.S. a fost elev al Gimnaziului de băieți Mizil, având înscrisă în coloana "observații", mențiunea "refugiat".
Pentru aceste considerente, recursul formulat de D.S. se constată a fi întemeiat, fiind casată hotărârea atacată și au fost acordate drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, și pentru perioada 6 septembrie 1940 - 30 octombrie 1941.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8537/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8542/2004. Contencios → |
|---|
