ICCJ. Decizia nr. 8556/2004. Contencios. Anulare decizii A.N.V. si nota de constatare A.N.F.P. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8556/2004
Dosar nr. 8175/2004
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2004
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 4 decembrie 2003, reclamanta I.D. a chemat în judecată Autoritatea Naţională a Vămilor şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, solicitând anularea, ca nelegale, a următoarelor acte:
- Decizia nr. 1264 din 14 august 2003, emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, de revocare a unor decizii, printre care şi a deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a aceluiaşi emitent;
- Decizia nr. 1194 din 25 iulie 2003, emisă de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, prin care s-au stabilit noile criterii de reîncadrare şi punctaje stabilite conform notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Secretarului general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici;
- Decizia nr. 1266 din 14 august 2003, emisă tot de Directorul general al Direcţiei Generale a Vămilor, prin care s-a procedat la o nouă reîncadrare a reclamantei, în funcţia publică (printre alţi funcţionari publici);
- nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Secretarul general al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, referitoare la o corectă şi unitară interpretare a dispoziţiilor legale, cu privire la reîncadrarea funcţionarilor publici.
Totodată, reclamanta a solicitat menţinerea deciziei nr. 1163 din 15 iulie 2003, a Directorului general al Direcţiei Generale a Vămilor, prin care a fost numită în funcţia publică de consilier juridic A.III.1, consilier juridic principal, cu punctaj final 8,94, obţinut în urma evaluării prealabile (printre alţi funcţionari publici).
În urma ivirii unui conflict negativ de competenţă, între Tribunalul Timiş şi Curtea de Apel Timişoara, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ, prin Decizia nr. 1683 din 29 aprilie 2004, a stabilit competenţa de soluţionare a pricinii, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin sentinţa civilă nr. 384/PI din 20 septembrie 2004, Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea reclamantei, a anulat actele atacate şi a menţinut ca legală, Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, emisă de Autoritatea Naţională a Vămilor.
Pentru a se pronunţa în acest sens, în primul rând, instanţa a respins ca nefondată, excepţia invocată de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, potrivit căreia natura juridică a notei de constatare atacată, nu este cea de act administrativ. Instanţa de fond a avut în vedere că actul atacat este un act administrativ, întrucât acesta produce efecte juridice prin el însuşi, generând emiterea deciziilor emise de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, în baza lui.
În al doilea rând, instanţa de fond a reţinut că în aplicarea dispoziţiilor art. XVI şi XVII din Legea nr. 161/2003, prin care s-a modificat Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, precum şi a Ordinului nr. 218/2003, a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Autoritatea Naţională a Vămilor a emis Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, prin care, printre alţi funcţionari publici, reclamanta a fost reîncadrată în funcţia publică de consilier juridic principal, dar că, urmare a notei de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, s-au reanalizat toate încadrările şi s-au revocat deciziile de reîncadrare adoptate, dispunându-se şi revocarea deciziei nr. 1163/2003.
Urmare a acestei proceduri, reclamanta a fost reîncadrată, dar în funcţia de consilier juridic asistent, cu un punctaj inferior, având ca efect, diminuarea drepturilor salariale.
Instanţa de fond a mai reţinut că deciziile atacate au fost emise în baza unei note de constatare nelegale, din 25 iulie 2003, care încalcă, prin ea însăşi, dispoziţiile Legii nr. 161/2003, deoarece este dată după expirarea termenului legal prevăzut (15 iulie 2003) şi fără respectarea Instrucţiunilor privind reîncadrarea funcţionarilor, aprobate prin Ordinul nr. 218/2003.
În consecinţă, instanţa de fond a apreciat că procedându-se astfel, s-a încălcat principiul stabilităţii statutului profesional al funcţionarilor publici, consacrat de Legea nr. 161/2003 şi dispoziţiile legale cuprinse în art. 41 alin. (1) C. muncii, privind modificarea raporturilor de muncă, numai cu acordul părţilor, care sunt aplicabile potrivit art. 203 din Legea nr. 161/2003.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs, în termen legal, pârâtele Agenţia Naţională a funcţionarilor publici şi Autoritatea Naţională a Vămilor, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, în dezvoltarea motivelor de recurs, a invocat, pe de o parte, greşita interpretare de către instanţa de fond, a actului dedus judecăţii, respectiv a notei de constatare nr. 43254/2003. Recurenta susţine că acest act nu are caracter administrativ, fiind invocată în mod abuziv de Autoritatea Naţională a Vămilor, ca temei în preambulul deciziilor atacate, deşi acesta nu produce efecte juridice directe asupra raporturilor de serviciu ale intimatei-reclamante.
Pe de altă parte, recurenta arată că hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că nota de constatare nu poate fi asimilată actului administrativ, aceasta conţinând doar recomandări, nefiind, deci, supusă controlului de legalitate a instanţei de contencios administrativ. Se solicită modificarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea notei de constatare, ca fiind inadmisibil.
În drept, se invocă dispoziţiile Legii nr. 161/2003, a Ordinului nr. 218/2003, al Preşedintelui Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, precum şi cele ale art. 3041 C. proc. civ.
Motivele de recurs formulate de Autoritatea Naţională a Vămilor, vizează aspectele legate de legalitatea deciziilor nr. 1194/2003, nr. 1264/2003 şi nr. 1266/2003.
Printr-un prim motiv de recurs se susţine că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în contenciosul administrativ a reclamantei, excepţie întemeiată pe nerespectarea termenului prevăzut de lege în parcurgerea procedurii prealabile, cu privire la Decizia nr. 1266/2003.
Printr-un alt motiv de recurs se susţine că în mod greşit a reţinut instanţa de fond, ca fiind aplicabil principiul neretroactivităţii şi în cazul actelor administrative, aceasta, cu atât mai mult, cu cât actele atacate vizează reîncadrarea pe post, iar nu promovarea sau avansarea.
Totodată, recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor susţine că instanţa de fond nu a avut în vedere evoluţia profesională a intimatei I.D. şi nici faptul că actele administrate atacate vizează reîncadrarea funcţionarului public, iar nu avansarea sau promovarea într-o funcţie publică vacantă superioară, când sunt aplicabile dispoziţiile art. 54 şi urm. din Legea nr. 161/2003.
Examinându-se sentinţa atacată, în raport cu toate criticile formulate, cu probele administrate în cauză şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., se constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin dispoziţiile art. XVI din Legea nr. 161/2003, prin care s-a modificat Legea nr. 188/1999, s-a instituit obligaţia autorităţilor şi instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală, de a solicita avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, pentru stabilirea funcţiilor publice până la data de 1 iunie 2003, de a face modificările corespunzătoare în structura organizatorică şi în statele de funcţii, de a stabili numărul maxim de funcţionari publici, cu respectarea prevederilor acestei legi până la data de 1 iulie 2003, precum şi aceea de a face reîncadrarea funcţionarilor publici conform prevederilor Legii nr. 161/2003, până la data de 15 iulie 2003.
Totodată, prin art. XVII din Legea nr. 161/2003, s-a reglementat şi situaţia funcţionarilor publici numiţi în funcţiile publice prevăzute de Legea nr. 188/1999, cu modificările şi completările ulterioare, pentru modalităţile de reîncadrare pe funcţiile publice.
În cauză, este necontestat că având în vedere prevederile art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003, precum şi avizul nr. 4958 din 8 iulie 2003, al Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, Direcţia Generală a Vămilor a emis Decizia nr. 1163 din 15 iulie 2003, privind numirea în funcţiile publice (de conducere şi de execuţie), conform anexelor 1-10.
Prin această decizie, intimata-reclamantă I.D. a fost reîncadrată din funcţia veche de consilier juridic A.III.1, în funcţia publică de consilier juridic principal, cu un punctaj final de 8,94, în baza Legii nr. 161/2003.
Ulterior, a fost emisă nota de constatare nr. 43254 din 25 iulie 2003, încheiată de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, prin care s-a dispus reanalizarea tuturor reîncadrărilor funcţionarilor publici efectuate până la termenul legal prevăzut, respectiv 15 iulie 2003, prin aplicarea unitară şi corectă a criteriului prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. d) din Ordinul nr. 218 din 27 mai 2003, precum şi revocarea actelor administrative de reîncadrare a funcţionarilor publici, adoptate până la data de 27 iulie 2003.
În aceste condiţii nu se poate reţine susţinerea recurentei, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, conform căreia nota de constatare nu poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, aceasta producând efecte juridice prin ea însăşi. Chiar şi în ipoteza extremă în care s-ar considera a fi doar un act preparator, în raport cu deciziile ulterioare emise în baza notei de constatare, aceasta poate fi supusă controlului instanţei de contencios administrativ, în baza dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 29/1990.
Este de necontestat că, atât deciziile, cât şi nota de constatare atacate, au fost emise după expirarea termenului legal prevăzut de Legea nr. 161/2003, respectiv 15 iulie 2003, termen care nu are caracter de recomandare, cum greşit au susţinut recurentele-pârâte, dispoziţiile art. XVI alin. (1) din Legea nr. 161/2003, având un caracter imperativ.
Nici motivul de recurs, prin care se invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii în contencios administrativ, pe considerentul că nu s-a respectat termenul de contestare prevăzut de HG nr. 1084/2001, cu privire la Decizia nr. 1266/2003, nu poate fi primit, în cauză fiind pus în discuţie faptul că prin nota de constatare şi Decizia respectivă au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 161/2003, ale Legii nr. 188/1999 şi ale Ordinului nr. 218/2003, prin aceasta stabilindu-se un punctaj fără fundament legal, vizându-se, deci, legalitatea deciziei în integralitatea sa, iar nu doar a poz. 5, pag. 2, anexa 10 la Decizia nr. 1266/2003.
De altfel, contrar celor susţinute de recurenta Autoritatea Naţională a Vămilor, se constată că instanţa de fond a avut în vedere că în cauză nu sunt vizate aspecte legate de avansare sau promovare, ci de reîncadrarea funcţionarilor publici în baza unor dispoziţii legale, iar nu a unor acte administrative nelegale.
În plus, se constată că atât motivele de recurs ale ambelor recurente, cât şi actele atacate nu au în vedere principiul stabilităţii în exercitarea funcţiei publice instituit prin Legea nr. 188/1999 şi nici faptul că scopul acestei legi (cu modificările şi completările ulterioare), îl constituie, în principal, asigurarea în conformitate cu dispoziţiile legale, a unui serviciu public stabil, profesionist şi eficient.
Prin urmare, constatându-se că sentinţa criticată este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată, iar motivele de recurs, nefondate, se va respinge recursul declarat în cauză, în baza dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., raportat la cele ale art. 14, 15 şi 18 din Legea nr. 29/1990.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi de Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională Vamală Arad, împotriva sentinţei civile nr. 384 din 20 septembrie 2004, a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondate.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8452/2004. Contencios. Anulare decizie... | ICCJ. Decizia nr. 8638/2004. Contencios → |
|---|
