ICCJ. Decizia nr. 8643/2004. Contencios. Anulare Ordin M.J. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8643/2004
Dosar nr. 1454/2004
Şedinţa publică din 30 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 19 octombrie 2001, la Tribunalul Călăraşi, C.N. a solicitat anularea Ordinului nr. 2078/C din 12 septembrie 2001, emis de Ministerul Justiţiei, prin care i-a fost imputată suma de 43.356.658 lei, reprezentând indemnizaţia de asigurări sociale încasată necuvenit.
Cauza a fost strămutată la Tribunalul Argeş, care, prin sentinţa nr. 2040/C/2002, şi-a declinat competenţa de soluţionare, în favoarea Curţii de Apel Piteşti.
Prin sentinţa nr. 116/F/C din 4 decembrie 2002, Curtea de Apel Piteşti a declinat, de asemenea, competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Argeş, şi constatând conflictul de competenţă ivit, a trimis dosarul la Curtea Supremă de Justiţie, pentru a se pronunţa prin declinator de competenţă.
Instanţa supremă, prin Decizia nr. 1040 din 14 martie 2003, a stabilit că în cauză, competenţa de soluţionare revine Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ.
Instanţa astfel învestită, judecând cauza, a pronunţat sentinţa nr. 296/F/C din 3 decembrie 2003, prin care a respins acţiunea formulată de reclamantă, cu motivarea că prin raportare la art. 7 din Legea nr. 120/1997, ordinul de imputare emis, este corect, întrucât îndemnizaţia de asigurare se plăteşte în funcţie de prima de asigurare achitată de asigurat, lunar, pentru eventualitatea intervenirii cazului asigurat în speţă, naşterea copilului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut, în fapt, că reclamanta s-a aflat în perioada martie 2000 - 1 septembrie 2001, în concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani şi că Inspecţia Generală de audit Intern a Ministerului Justiţiei, constatând că indemnizaţia încasată de reclamantă, pentru concediul acordat, s-a făcut la nivelul salariului majorat, şi nu la salariul de bază avut la data formulării cererii de concediu, a propus imputarea sumei de 43.356.658 lei, ca necuvenit încasată.
S-a considerat de către instanţă, că, potrivit art. 4 din aceeaşi lege, majorările salariale nu se aplică celor aflaţi în concediul pentru îngrijirea copilului, până la vârsta de 2 ani, ci se consideră doar vechime în muncă, iar pentru perioada menţionată, de efectuare a concediului acordat, anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 19/2000, sunt aplicabile dispoziţiile H.C.M. nr. 880/1965, care prevăd aceeaşi regulă de calcul.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, reclamanta criticând hotărârea, ca fiind dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că în partea de considerente la sentinţă, instanţa a interpretat greşit textul art. 4 din Legea nr. 120/1997, care cuprinde o cu totul altă dispoziţie, şi anume, că perioada concediului pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani, constituie vechime în muncă.
A mai susţinut recurenta, că singura reglementare aplicabilă situaţiei în litigiu, este Legea nr. 120/1997, care la art. 3 prevede modul de calcul al indemnizaţiei pentru acest concediu.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 120/1997 privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la 2 ani, indemnizaţia acordată pe durata acestui concediu, reprezintă 85% din salariul de bază şi celelalte venituri salariale, pe baza cărora se stabileşte contribuţia la asigurările sociale, nefiind prevăzut în cuprinsul acestui text; că, pentru perioada concediului, asiguratul să nu beneficieze de o indemnizaţie la nivelul salariului majorat, ca urmare a aplicării unei noi legi de salarizare.
Această lege a abrogat Decretul - lege nr. 31/1990, privind concediul plătit pentru îngrijirea copiilor în vârstă de până la un an, însă nu a modificat şi nici completat H.C.M. nr. 880/1965, invocat ca temei juridic al ordinului de imputaţie contestat.
La art. 13 din această hotărâre, s-a precizat că ajutoarele de maternitate se acordă pentru cazurile de sarcină şi lehuzie, precum şi pentru îngrijirea copilului bolnav, nefiind reglementată, îngrijirea copilului până la vârsta de 2 ani, astfel că, nefiind incident în cauză, acest act normativ nu poate constitui temei de restituire a unor sume pretins a fi nedatorate.
În raport cu aceste dispoziţiuni legale, se constată că în cauză, plata indemnizaţiei s-a făcut conform prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 120/1997. De la 1 noiembrie 2000, prin modificarea bazei de calcul, ca urmare a majorării salariului de bază, prevăzută de OG nr. 83/2000, plata indemnizaţiei s-a făcut la nivelul salariului majorat, nefiind prevăzut, în textul de lege menţionat, că asiguratul, pe durata efectuării concediului pentru îngrijirea copilului, în vârstă de până la 2 ani, să nu beneficieze de majorările salariale, la calculul indemnizaţiei cuvenite.
Tot astfel, se constată că indemnizaţia a fost corect calculată, în cota procentuală de 85%, prevăzută de art. 3 alin. (1) din Legea nr. 120/1997, în vigoare la acea dată, astfel că măsura imputării diferenţelor de sume, calculate la salariul majorat, dispusă prin Ordinul nr. 2078/C/2001, emis de Ministerul Justiţiei, este nelegală.
Aşa fiind, urmează a se admite recursul, a se casa sentinţa atacată şi în fond, a se admite acţiunea şi a se anula Ordinul nr. 2078/C din 12 septembrie 2001, emis de Ministerul Justiţiei, fiind înlăturată obligarea reclamantei C.N., de la plata sumei imputate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.N. împotriva sentinţei nr. 296/F/C din 3 decembrie 2003, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi în fond, admite acţiunea, anulează în parte Ordinul Ministerului Justiţiei nr. 2078/C/2001 şi înlătură obligarea reclamantei, de la plata sumei imputate.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8638/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8695/2004. Contencios. Anulare parţială... → |
|---|
