ICCJ. Decizia nr. 8702/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8702/2004
Dosar nr. 1501/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 220 din 24 noiembrie 2003, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul N.G., în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Vămilor Bucureşti.
Prin această hotărâre a fost anulată Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă şi s-a dispus acordarea salariului de bază al reclamantului, lucrător vamal, conform OUG nr. 192/2000, cu modificările prevăzute de Legea nr. 228/2003, începând cu data de 27 mai 2003.
Totodată, instanţa de fond a respins capătul de cerere al reclamantului privind acordarea drepturilor salariale majorate în baza OUG nr. 192/2002, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003, reţinând, în esenţă că Decizia nr. 158/2003 este nelegală şi arătând că în condiţiile în care legea nu retroactivează, nu se pot acorda drepturilor salariale majorate, decât de la 27 mai 2003, şi nu începând cu 1 ianuarie 2003, aşa cum a solicitat reclamantul.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs, numai pârâta Autoritatea Naţională Vamală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Prin criticile formulate, se arată că hotărârea pronunţată este în parte nelegală, întrucât s-a anulat Decizia nr. 158/2003, deşi aceasta constituie baza legală pentru asigurarea salariilor pe perioada 1 ianuarie - 26 mai 2003, şi în acelaşi timp au fost ignorate dispoziţiile deciziei nr. 822 din 9 iunie 2003, prin care au fost aprobate salariile de bază ale personalului vamal, începând cu data de 27 mai 2003, în temeiul Legii nr. 228/2003.
Recurenta a solicitat în temeiul prevederilor legale sus menţionate, modificarea sentinţei atacate, în sensul respingerii pe fond a acţiunii reclamantului, cu consecinţa menţinerii deciziei nr. 158/2003.
Recursul este nefondat.
Conform OUG nr. 192/2002 privind drepturile de natură salarială ale funcţionarilor publici şi astfel cum se prevede în pct. 1 din Cap. B la Anexa nr. III, salariile de bază ale personalului vamal au fost stabilite cu 20% mai mari, faţă de celelalte salarii.
Întrucât în Anexa nr. III a OUG nr. 192/2002 s-a făcut o referire eronată la câteva puncte din Cap. A, în loc de Cap. B la anexă, cu ocazia aprobării acestei ordonanţe, prin Legea nr. 228/2003 respectiva inadvertenţă a fost corectată.
Invocând, însă, referirea eronată sus menţionată, pârâta nu a acordat personalului vamal de la Direcţiile regionale şi Birourile vamale, majorarea salarială de 20%, emiţând, astfel, Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, cu consecinţa vătămării personalului îndreptăţit la o astfel de majorare.
Aşa fiind, rezultă că pârâta-recurentă nu avea în mod legal justificarea şi temeiul pentru a emite şi a menţine o decizie, prin care să evite aplicarea prevederilor de majorare a drepturilor salariale cu 20%, motivat doar de o simplă inadvertenţă strecurată în OUG nr. 192/2002.
De altfel, cum în mod principial s-a stabilit, drepturile salariale majorate prevăzute prin OUG nr. 192/2002, urmau a fi acordate de la data ordonanţei, respectiv de la 1 ianuarie 2003, şi nu de la data aprobării acestei ordonanţe prin Legea nr. 228/2003.
Cum în cauza de faţă însă, hotărârea primei instanţe a fost atacată cu recurs, numai de către pârâta emitentă a deciziei nr. 158/2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate pronunţa şi cu privire la acest aspect, respectiv acordarea salariului majorat, şi pentru perioada ianuarie - mai 2003.
Se apreciază, însă, că Decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, cu deplin temei, a fost anulată ca nelegală de către prima instanţă, în condiţiile în care nu a prevăzut şi nu a aplicat majorarea salarială cu 20%.
Reţinând, aşadar, că toate criticile recurentei sunt nefondate şi cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, urmează a se respinge recursul declarat în cauză în baza art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor împotriva sentinţei civile nr. 220/CA din 24 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8695/2004. Contencios. Anulare parţială... | ICCJ. Decizia nr. 8766/2004. Contencios. Anulare notă. Recurs → |
|---|
