ICCJ. Decizia nr. 8695/2004. Contencios. Anulare parţială Hotărâre Guvern nr. 930 / 2002. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8695/2004
Dosar nr. 1264/2004
Şedinţa publică din 3 decembrie 2004
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 742/2003, la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, reclamanta C.C. Găneasa a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României, pentru anularea iniţială a HG nr. 930/2002, respectiv a Anexei nr. 23 poziţia 12 - clădiri şi teren în suprafaţă de 1227 mp, situate în comuna Găneasa, judeţul Ilfov.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că prin actul administrativ atacat, s-a atestat nelegal că imobilul mai sus menţionat, aparţine domeniului public al judeţului Ilfov, încălcându-se, astfel, dreptul de proprietate al reclamantei, asupra imobilului.
Ministerul Administraţiei Publice şi Consiliul Local Găneasa au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului Guvernul României.
Prin sentinţa civilă nr. 1037 din 26 iunie 2004, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, a respins ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei C.C. Găneasa şi a admis cererile de intervenţii accesorii formulate de intervenienţii Ministerul Administraţiei Publice şi Consiliul Local Găneasa, în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că reclamanta nu a probat că are un drept de proprietate asupra imobilului menţionat în Anexa nr. 23 poz. 12 a HG nr. 930/2002, faptul achitării impozitului şi înscrierii în registrul cadastral neconstituind în sine o dovadă a dreptului de proprietate. Totodată, verificând nota de fundamentare a hotărârii Guvernului, a cărei anulare s-a cerut, s-a constatat că în mod legal, imobilul în discuţie a fost atestat, ca aparţinând domeniului public al judeţului Ilfov, precum şi al oraşelor şi comunei Găneasa din judeţul Ilfov, conform art. 21 alin. (3) din Legea nr. 213/1998.
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 6 noiembrie 2003 şi înaintată, spre competentă soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reclamanta C.C. Găneasa a solicitat repunerea în termen de recurs pierdut, în dosarul nr. 742/2003, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1037 din 26 iunie 2003.
Cererea de repunere în termen a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 103 C. proc. civ., motivându-se că nu au fost respectate de către instanţă, prevederile art. 921 C. proc. civ., conform cărora în cazul persoanelor juridice nu este permisă comunicarea actelor de procedură, prin afişare. Sentinţa civilă nr. 1037/2003 a fost comunicată C.C. Găneasa, prin afişare, la data de 11 iulie 2003, deşi la sediul acesteia se afla în acea zi, cel puţin o persoană.
Examinând cererea de repunere în termenul de recurs, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că aceasta nu este dovedită şi o va respinge în consecinţă.
Potrivit art. 103 C. proc. civ., neexecutarea unei căi de atac în termenul legal, „atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei".
În speţă, legea nu dispune altfel, având în vedere că dispoziţiile Legii nr. 29/1990 se completează cu dispoziţiile Codului de procedură civilă (art. 18 din Legea nr. 29/1990), iar motivul indicat de petentă, nu priveşte o împrejurare mai presus de voinţa ei, care să o fi împiedicat a declara recurs în termenul legal de 15 zile de la comunicarea sentinţei civile nr. 1037/2003; această comunicare s-a realizat la data de 11 iulie 2003, iar cererea de faţă a fost formulată la data de 6 noiembrie 2003.
Oricum, în norma de procedură invocată de petentă - art. 921 C. proc. civ., sunt menţionate două excepţii de la regula stabilită cu privire la comunicarea actelor de procedură persoanelor juridice, şi anume, cazurile „în care se refuză primirea [n.n.: actelor de procedură] sau dacă se constată, la termen, lipsa oricărei persoane la sediul acestora". Petenta sugerează o eventuală rea-credinţă a agentului procedural, arătând că în ziua de 11 iulie 2003, cel puţin o persoană se afla la sediul declarat, dar nu probează în nici un fel, această susţinere.
În raport cu cele arătate, se constată că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 103 C. proc. civ., pentru ca petenta să fie repusă în termenul de recurs, ultima zi de declarare a acestei căi de atac fiind 28 iulie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de repunere în termenul de recurs, formulată de C.C. Găneasa.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8643/2004. Contencios. Anulare Ordin M.J.... | ICCJ. Decizia nr. 8702/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... → |
|---|
