ICCJ. Decizia nr. 8558/2004. Contencios
| Comentarii |
|
Tribunalul București, secția a VIII-a, prin sentința civilă nr. 1504 din 4 aprilie 2003, a admis în parte cererea formulată de reclamanta N.A., prin reprezentantul său I.M., în contradictoriu cu pârâții Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" și E.B., rectorul acestei instituții de învățământ superior, astfel cum a fost completată, și a obligat pârâta Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu", să soluționeze în fond, contestația reclamantei, înregistrată sub nr. 3655 din 24 iulie 2002. Prin aceeași sentință a fost respins ca neîntemeiat, capătul de cerere privind obligarea pârâtei la angajarea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în perioada 18 - 21 iunie 2002, pârâta Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" a organizat un concurs pentru ocuparea unor posturi vacante, printre care și cele de preparator la catedra de "Proiectare de Arhitectură anul I", concurs la care reclamanta a participat și a obținut media 8,11, în urma probelor susținute.
Deși a obținut rezultate de natură a determina admiterea sa, reclamanta nu a fost înscrisă pe lista admișilor și nici angajată, chiar în condițiile în care două posturi rămăseseră libere.
Constatând că pârâta nu a analizat temeinic și în mod real contestația referitoare la acest concurs formulată de reclamantă, instanța de fond, în baza art. 1 din Legea nr. 29/1990, a admis numai în parte cererea reclamantei și a obligat pârâta Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu", să analizeze în fond contestația depusă, respingând cererea de angajare, cu motivarea că dreptul reclamantei de a ocupa postul solicitat, nu este născut și actual, câtă vreme nu este certă nici promovarea examenului.
Pentru aceleași motive a fost respinsă și cererea completatoare a reclamantei, referitoare la plata daunelor materiale și morale, de către pârâți.
Recursul declarat de recurenta-reclamantă, de asemenea, prin reprezentant I.M., a fost admis prin decizia nr. 563 din 14 iulie 2003, a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Drept urmare, sentința pronunțată de Tribunalul București a fost modificată, iar pe fond, acțiunea reclamantei a fost admisă, astfel cum a fost precizată.
S-a dispus ca pârâții să o numească pe reclamantă, pe unul din posturile de preparator în cadrul catedrei "Proiectare de Arhitectură anul I", rămase vacante în urma concursului organizat în perioada 18 - 21 iunie 2002.
Totodată, pârâta Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" a fost obligată la plata daunelor materiale, reprezentând echivalentul salariului corespunzător acestui post, începând cu prima zi a semestrului I din anul universitar 2002 - 2003 și până la efectiva angajare, actualizat cu rata inflației la data plății, ca și la plata sumei de 5.000.000 lei, cu titlu de daune morale, către reclamantă.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea de Apel București a reținut, pe fondul problemei deduse judecății, că în mod greșit Senatul Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" a respins contestația reclamantei, ignorând faptul că aceasta a obținut la concursul organizat în perioada 18 - 21 iunie 2002, o medie, care și în contextul deosebitelor sale merite profesionale, atestate prin numeroase participări la studii și burse, atât în țară, cât și în străinătate, o îndreptățeau la ocuparea unui post de preparator din cele scoase la concurs, și cu atât mai mult, cu cât două din cele șapte posturi au rămas vacante.
Drept urmare, obligarea pârâtelor de a o numi pe reclamantă pe unul din posturile de preparator rămase vacante, ca și de a plăti daunele materiale și morale reprezintă o modalitate de reparare a vătămării produse prin actele de finalizare a concursului și prin refuzul nejustificat de a da curs contestației reclamantei, formulate în condițiile art. 62 alin. (1) din Legea nr. 128/1997, ca și solicitării de întocmire a formalităților de încadrare pe postul respectiv.
împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate, în conformitate cu prevederile art. 330 pct. 2 C. proc. civ., în vigoare la data la care aceste hotărâri au devenit irevocabile, a declarat recurs în anulare, Procurorul general, învederând că soluțiile pronunțate pe fondul cauzei au fost date cu încălcarea esențială a legii, fiind vădit netemeinice.
S-a arătat în motivarea recursului în anulare, că prin dispozițiile art. 154 din Legea nr. 84/1995, a învățământului, care reglementează și ocuparea prin concurs, a posturilor din învățământul de stat și particular, s-a stabilit că respectivele concursuri se aprobă de către consiliile facultăților, iar în speță metodologia concursului în discuție a fost aprobată de Senatul Universității de Arhitectură și Urbanism. Potrivit acestei metodologii, candidatul la concurs este obligat să arate postul și poziția pe care candidează, care erau expres individualizate. Cum reclamanta, la data înscrierii, a optat expres pentru poziția nr. 37, care a fost, însă, ocupată de o altă persoană, ce a obținut o medie mai mare, rezultă că nu mai avea posibilitatea să opteze ulterior, pentru o altă poziție a postului de preparator, chiar dacă aceasta nu fusese ocupată, fiind, astfel, încălcat principiul autonomiei universitare.
La data de 16 iunie 2004, prin adresa nr. 1444/C/3138/2004, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, a comunicat în temeiul dispozițiilor art. 3304C. proc. civ., retragerea recursului în anulare declarat la 28 octombrie 2003, arătând că față de noile reglementări prin care au fost abrogate prevederile C. proc. civ., vizând declararea recursului în anulare, susținerea acestuia nu mai este oportună.
La data de 16 noiembrie 2004, prin adresa înregistrată sub prezentul număr de dosar, 4180/2003, Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" a formulat în temeiul dispozițiilor art. II alin. (3) din O.U.G. nr. 58/2003, aprobată prin Legea nr. 195/2004, o cerere de continuare a judecății recursului în anulare.
în susținerea cererii de continuare a judecății recursului în anulare, chiar în ipoteza retragerii acestuia de către Procurorul general, s-a arătat că potrivit normelor de procedură civilă tranzitorii sus invocate, hotărârile pronunțate înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 58/2003, rămân supuse căilor de atac și termenelor prevăzute de legea sub care au fost pronunțate, astfel că recursul formulat, întrucât vizează atât motive de netemeinicie, cât și de nelegalitate, se impune continuarea soluționării lui.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport cu prevederile legale aplicabile cauzei, ca și față de criticile formulate, însușite de Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu", înalta Curte a constatat că recursul în anulare, continuat la cerere, este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerațiuni.
Curtea de Apel București a stabilit cu justețe situația de fapt legată de participarea reclamantei la concursul organizat în perioada 18 - 21 iunie 2002, reținând că în adevăr aceasta a îndeplinit toate condițiile cerute de organizatorii concursului, pentru a putea ocupa unul din posturile de preparator scoase la concurs în condiții identice.
Reținându-se că intimata, Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu", pe de o parte, nu a contrazis cu nimic susținerile potrivit cu care două din cele șapte posturi scoase la concurs au rămas vacante, iar pe de alta, nu a prezentat dovezi indubitabile din care să rezulte că reclamanta și-ar fi înscris olograf, la momentul înscrierii la concurs, opțiunea pentru o anume poziție (e.g.37), rezultă că din punctul de vedere al legalității organizării concursului, aceasta nu s-a aflat în imposibilitatea de a solicita și opta ulterior pentru o altă poziție a postului de preparator.
Față de cele menționate, înalta Curte a apreciat că nu a fost cu nimic încălcat principiul autonomiei universitare, câtă vreme din amplul material probator administrat în cauză pe parcursul judecății, a rezultat că modalitatea de finalizare a concursului și refuzul de soluționare a contestației formulate de reclamantă a fost de natură a-i vătăma acesteia, drepturile proteguite de lege.
în fine, înalta Curte a apreciat, ca fiind relevantă în cauză, și împrejurarea că reclamanta-intimată a obținut la concursul organizat, rezultate foarte bune, are în general un profil profesional de valoare și câtă vreme nu au fost ocupate toate posturile pentru care s-a și organizat concursul, este greu de justificat pentru care rațiuni Universitatea de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu" a refuzat să o numească pe reclamantă, astfel cum a solicitat aceasta, ca preparator la Catedra de Proiectare Arhitectură anul I.
Față de cele arătate, hotărârile menționate fiind legale și temeinice, recursul în anulare de față, retras de către Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, dar continuat în condițiile legii, la cererea Universității de Arhitectură și Urbanism "Ion Mincu", a fost respins ca nefondat, în condițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8785/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8700/2004. Contencios → |
|---|
