ICCJ. Decizia nr. 8700/2004. Contencios

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel Iași, sub nr. 1542/2003, reclamantul C.V. a chemat în judecată pe pârâta Direcția Generală a Vămilor și a solicitat anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia la aplicarea O.U.G. nr. 192/2002, prin acordarea de drepturi salariale începând cu 1 ianuarie 2003.

în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza O.U.G. nr. 192/2002 privind reglementarea drepturilor salariale ale funcționarilor publici, salariile lucrătorilor vamali sunt mai mari cu 20%, mărire care nu s-a aplicat.

Prin sentința civilă nr. 224/CA din 24 noiembrie 2003, Curtea de Apel Iași a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul C.V., în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Vămilor și a anulat decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, emisă de pârâtă.

A dispus acordarea salariului de bază al reclamantului, conform O.U.G. nr. 192/2002, cu modificările prevăzute de Legea nr. 228/2003, începând cu data de 27 mai 2003. A respins capătul de acțiune al reclamantului, privind acordarea drepturilor salariale, în baza O.U.G. nr. 192/2002, pentru perioada 1 ianuarie 2003 - 27 mai 2003.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantului este în parte întemeiată, în sensul că decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003 este nelegală, urmând ca aceasta să fie anulată, cu acordarea drepturilor salariale mai mari cu 20%, începând cu data de 27 mai 2003, data publicării legii în Monitorul Oficial.

împotriva sentinței sus-menționate a declarat recurs, Autoritatea Națională a Vămilor care a motivat, în esență, că prin anularea deciziei nr. 158 din 30 ianuarie 2003, este lipsită autoritatea vamală, de suport legal pentru plata salariilor personalului vamal, în perioada 1 ianuarie - 26 mai 2003 și că prin decizia respectivă, autoritatea vamală a plătit salariile personalului vamal, conform O.U.G. nr. 192/2002.

Recursul este nefondat.

Examinându-se cauza, atât în raport cu criticile aduse de recurentă, cât și în temeiul art. 3041C. proc. civ., se reține că nu există motive pentru casarea sau modificarea sentinței atacate, aceasta fiind temeinică și legală.

în mod corect instanța fondului a anulat ca nelegală, decizia nr. 158 din 30 ianuarie 2003, a Direcției Generale a Vămilor, reținându-se că s-a adus o vătămare reclamantului, lucrător vamal la Biroul Vamal Iași, prin neaplicarea de către autoritatea emitentă Direcția Generală a Vămilor, a prevederilor privind majorarea salarială de 20%, a personalului vamal, stabilită prin pct. 1 al notei la Anexa nr. III a O.U.G. nr. 192/2002, aprobată prin Legea nr. 228/2003.

Salarizarea majorată trebuia efectuată în baza dispozițiilor legale și ca atare, nu poate fi primită susținerea recurentei, că salarizarea personalului vamal nu mai are suport legal pentru anularea deciziei anulate.

în ce privește împrejurarea că acțiunea reclamantului ar fi rămas fără obiect prin emiterea deciziei nr. 822 din 9 iunie 2003, nu se poate imputa instanței, că nu a avut în vedere acest act, din moment ce pe parcursul judecății, recurenta-pârâtă nu l-a prezentat, nu și-a făcut apărări bazate pe această decizie.

Față de cele expuse, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 8700/2004. Contencios