ICCJ. Decizia nr. 8573/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8573/2004
Dosar nr. 8007/2004
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta B.M. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii a municipiului Bucureşti - Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 12529/11136 din 19 mai 2004, prin care i-a fost respinsă cererea de stabilire a calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare şi emiterea unei noi hotărâri, prin care să se constate că se încadrează în categoria persoanelor persecutate etnic, prevăzute la art. 1 lit. c) din lege.
În motivarea acţiunii, a arătat că eronat i s-a respins cererea, deoarece, astfel cum rezultă din actele doveditoare depuse la comisie, inclusiv din declaraţiile de martori, este una şi aceeaşi persoană cu numita C.M., care s-a refugiat din Carei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 1654 din 6 septembrie 2004, a admis acţiunea, a anulat hotărârea contestată şi a obligat pârâta, să-i stabilească reclamantei, calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000, art. 1 lit. c) şi să emită o nouă hotărâre în acest sens, cu acordarea drepturilor corespunzătoare, începând cu data de 1 noiembrie 2003, pentru perioada 1 ianuarie 1941 - 6 martie 1945.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că reclamanta a făcut dovada că este una şi aceeaşi persoană cu numita C.M. şi că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, pârâta, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În susţinerea recursului a arătat, în esenţă, că, în raport cu actele înaintate de reclamantă, la data depunerii dosarului la Comisia de specialitate, în mod corect i s-a respins cererea privind acordarea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, dovezile prezentate nefiind concludente cauzei.
Examinând hotărârea atacată, în raport cu motivele de casare invocate, cu actele dosarului şi normele legale incidente, se constată că recursul este nefondat.
Prin hotărârea nr. 12529/11136 din 19 mai 2004, pârâta a respins cererea reclamantei, prin care aceasta solicită stabilirea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare, cu motivarea că din actele depuse la dosar, nu rezultă persecuţia invocată şi că din declaraţiile martorilor R.O. şi M.P., reiese că o anume C.L. a fost refugiată din Carei.
Din extrasul din registrul de naşteri al municipiului Carei, rezultă că naşterea reclamantei a fost înscrisă în registrul stării civile nr. 36 din 16 februarie 1931, sub numele de C.M., născută la 14 februarie 1931, în localitatea Carei, judeţul Satu Mare.
În rubrica privind părinţii, este trecut doar numele mamei, C.A. şi linie, în dreptul numelui tatălui.
Potrivit menţiunilor înscrise în acelaşi registru, rezultă că, ulterior, la data de 10 aprilie 1948, prin căsătoria mamei sale, C.A., cu P.G., reclamanta a fost trecută pe numele de P., aceasta fiind înfiată de tatăl vitreg.
Că situaţia se prezintă astfel, rezultă din certificatul de căsătorie, unde reclamanta este menţionată cu numele de P., devenită prin căsătorie B.M.
Prin urmare, nu există nici un dubiu că reclamanta este una şi aceeaşi persoană cu numita C.M.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor R.O. şi M.P., precum şi ale martorei A.E., reiese că reclamanta a locuit în Orăştie, fiind refugiată din Carei, judeţul Satu Mare.
Rezultă că reclamanta a făcut dovada refugiului din localitatea de domiciliu, astfel că în mod corect instanţa de fond a apreciat că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 şi a obligat pârâta, să-i acorde drepturile prevăzute de acest act normativ.
În consecinţă, faţă de cele ce preced, se constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1654 din 6 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8572/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8574/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
