ICCJ. Decizia nr. 8800/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8800/2004
Dosar nr. 8022/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, la data de 30 iunie 2004, reclamantul P.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se anuleze hotărârea nr. 12393/11954 din 13 mai 2004 şi să fie obligată pârâta să-i recunoască calitatea de refugiat şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că s-a născut la 13 martie 1943, în oraşul Curtea de Argeş, dată la care părinţii săi erau refugiaţi în această localitate, din Ardealul de Nord.
Prin sentinţa nr. 1651 din 3 septembrie 2004, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 12393/11954 din 13 mai 2004 şi a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, a reţinut în esenţă că reclamantul s-a născut în refugiu la Curtea de Argeş, localitate în care părinţii acestuia erau refugiaţi din Ardealul de Nord, de peste doi ani şi a suportat şi el consecinţele strămutării.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii a municipiului Bucureşti, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. şi arătând că nu sunt incidente prevederile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamantul s-a născut la data de 13 martie 1943, la Curtea de Argeş, localitate în care părinţii acestuia se refugiaseră din Ardealul de Nord, în urma persecuţiilor la care au fost supuse de ocupaţia hortystă.
Din declaraţiile autentificate ale martorilor P.E. şi D.M. rezultă că în perioada ocupaţiei maghiare a Ardealului de Nord, P.I., tatăl reclamantului, s-a refugiat din Cluj, în toamna anului 1940, în localitatea Curtea de Argeş, şi ulterior s-a stabilit în Blaj, judeţul Alba, în primăvara anului 1945.
Potrivit prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile legii, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din interpretarea dispoziţiilor legale sus-menţionate, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada menţionată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta e cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit, astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii, ca şi familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice.
În consecinţă, instanţa de fond a stabilit o corectă situaţie de fapt şi a interpretat judicios prevederile legale aplicabile, autorii reclamantului părăsind localitatea de domiciliu şi refugiindu-se din motive de persecuţie etnică, din teritoriile româneşti vremelnic ocupate.
Pe cale de consecinţă, recursul este nefondat şi în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să fie respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa de Pensii a municipiului Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1651 din 3 septembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8766/2004. Contencios. Anulare notă. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 8804/2004. Contencios → |
|---|
