ICCJ. Decizia nr. 8766/2004. Contencios. Anulare notă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8766/2004
Dosar nr. 8048/2004
Şedinţa publică din 7 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 18 aprilie 2002, reclamantul B.O. a chemat în judecată pârâţii Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi Inspecţia Muncii, solicitând anularea Notei nr. P 569 din 18 iulie 2001, emisă de pârâtă, prin care activitatea desfăşurată de acesta, ca şef de atelier proiectare, şef de serviciu programare, director comercial, şef de birou şi director economic, a fost încadrată în grupa a III-a de muncă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că nu i-au fost recunoscute ambele grupe superioare de muncă (grupa I-a de muncă, pentru perioada 8 iulie 1974 - 11 august 1987; grupa a II-a de muncă, pentru perioada 1 februarie 1989 - 21 septembrie 1989), motiv pentru care Casa Judeţeană de Pensii Caraş-Severin i-a respins cererea de pensionare, încălcând în acest mod, Ordinul nr. 50/1990, care în art. 6, prevedea că nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă, se face de către conducerea unităţilor, împreună cu sindicatele libere din acele unităţi.
Prin sentinţa civilă nr. 738 din 7 august 2002, Curtea de Apel Bucureşti şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, reţinând că litigiul se referă la un aviz în legătură cu dreptul la pensie al reclamantului, luând în considerare prevederile art. 87, art. 154 alin. (1) şi art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Inspecţia Muncii, iar Curtea Supremă de Justiţie, prin Decizia nr. 2244 din 10 iunie 2003, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza, spre rejudecare, aceleaşi instanţe, reţinând că actul contestat este un act administrativ de autoritate, ce atrage competenţa curţii de apel.
Prin sentinţa civilă nr. 1631 din 16 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, având în vedere prevederile art. 6 din Legea nr. 29/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 244/2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea a fost admisă, faţă de pârâta Inspecţia Muncii Bucureşti şi s-a anulat actul contestat. Faţă de pârâtul Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, acţiunea a fost respinsă pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Instanţa a reţinut că pentru persoanele care lucrează în condiţii deosebite de muncă, ce justifică încadrarea în grupele I şi II de muncă, nominalizarea se face de către conducerea unităţii, împreună cu sindicatele libere din unitate, conform pct. 6 şi 7 din Ordinul nr. 50/1990 şi că pârâta a încălcat competenţa Consiliului de Administraţie al unităţii, prin emiterea Notei contestate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen, pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit art. 18 din Ordinul nr. 50/1990, recurenta era abilitată să controleze modul de respectare a prevederilor Ordinului nr. 50/1990, astfel încât a emis Nota nr. P 569 din 18 iulie 2001.
În ce priveşte fondul pricinii, recurenta a precizat că activitatea desfăşurată de contestator, nu se încadrează în grupele I şi II de muncă.
Verificând cauza, în funcţie de motivarea recursului în lumina dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat în următoarele limite.
Conform art. 6 din Ordinul nr. 50/1990, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I şi II de muncă, se face de către conducerea unităţilor, împreună cu sindicatele libere din unitate. Prin art. 18 al aceluiaşi ordin, se stabileşte că modul de respectare a prevederilor prezentului ordin va fi controlat de către Ministerul Muncii şi Ocrotirilor Sociale.
Conform atribuţiilor Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, statuate în HG nr. 188/1999, art. 3 pct. V lit. b) şi c), acesta urmăreşte aplicarea actelor normative privind încadrarea în grupele de muncă, realizând, totodată, controlul aplicării şi respectării legislaţiei în domeniu.
Prin Legea nr. 108/1999, atribuţiile de control, inclusiv urmărirea aplicării actelor normative privind încadrarea în grupele de muncă, au fost preluate de organul de specialitate aflat în subordine, Inspecţia Muncii.
Deci exprimarea de către Inspecţia Muncii, a unui punct de vedere asupra încadrării în grupele de muncă acordate de conducerea unităţii, s-a produs în baza exercitării atribuţiilor legale prevăzute de actele normative, şi nu în mod nelegal, astfel cum a reţinut instanţa de fond.
Exercitarea atribuţiilor funcţionale de către Inspecţia Muncii, în speţă fiind vorba de „urmărirea aplicării actelor normative privind încadrarea în grupele de muncă", prin emiterea unui punct de vedere la solicitarea unui alt organ al administraţiei publice, nu constituie un caz de nelegalitate, hotărârea instanţei fiind dată în acest caz cu aplicarea greşită a legii.
În aceste condiţii, instanţa are de verificat dacă Nota nr. P 569 din 18 iulie 2001, emisă de Inspecţia Muncii, respectă criteriile impuse de Ordinul nr. 50/1990, prin administrarea probelor referitoare la condiţiile deosebite de muncă.
Având în vedere că sub acest aspect nu există probe concludente, se impune casarea sentinţei, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare aceleiaşi instanţe. Curtea de apel va administra probe (martori, acte: fişele posturilor, buletine de noxe, etc.), prin care să stabilească în mod cert, condiţiile de muncă ale intimatului-reclamant şi încadrarea în grupele de muncă, pentru perioadele solicitate de acesta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Inspecţia Muncii Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 244 din 20 aprilie 2004 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8702/2004. Contencios. Anulare decizie A.N.V.... | ICCJ. Decizia nr. 8800/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
