ICCJ. Decizia nr. 8674/2004. ContenciosŞI FISCAL. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIVŞI FISCAL
Decizia nr. 8674/2004
Dosar nr. 2371/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la pe calea contenciosului administrativ, reclamanta P.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, anularea hotărârii nr. 1190 din 15 septembrie 2003, recunoaşterea statutului de refugiat, cu acordarea drepturilor băneşti cuvenite.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că a fost născută în perioada refugiului părinţilor săi şi este îndreptăţită să beneficieze de drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000, dar în mod nelegal, Casa Judeţeană de Pensii Iaşi i-a respins cererea, considerând că petenta s-ar fi născut după împlinirea termenului de concepţie.
Curtea de Apel Iaşi, prin sentinţa nr. 6/CA din 12ianuarie 2004, a admis acţiunea reclamantei P.M.
A anulat hotărârea nr. 1190 din 15 septembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi şi a recunoscut reclamantei, statutul de refugiată pe perioada 8 ianuarie 1944 - 6 martie 1945, cu obligarea pârâtei, de a-i emite o hotărâre în acest sens şi a-i achita drepturile prevăzute de OG nr. 105/1999.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că părinţii reclamantei au avut statutul de strămutaţi în perioada 1940 - 1945, iar din interpretarea dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, prin coroborarea cu dispoziţiile art. 654 C. civ., rezultă că beneficiază de drepturile instituite prin această lege, şi copiii născuţi în perioada strămutării părinţilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Iaşi, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurenta a susţinut în esenţă că instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile legale, întrucât în conformitate cu dispoziţiile art. 654 C. civ., coroborate cu ale OG nr. 105/1999, beneficiază de indemnizaţia cuvenită, persoanele persecutate din motive etnice şi copiii născuţi în timpul călătoriei spre localitatea de refugiu sau concepuţi înainte sau în timpul strămutării şi născuţi după strămutarea părinţilor în acea localitate.
Or, cum în cazul reclamantei, perioada concepţiei depăşeşte cu mult data strămutării, aceasta nu putea să beneficieze de drepturile instituite prin Legea nr. 189/2000.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Este necontestat că reclamanta P.M. s-a născut la 8 ianuarie 1944, în localitatea Mărăşeşti, judeţul Vrancea, unde s-au refugiat părinţii acesteia, din anul 1942.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este de necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă, că un minor, mai ales de o vârstă foarte fragedă, nu împărtăşeşte condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi, este eronată şi nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinii publice şi bunelor moravuri.
Ca atare, perioada concepţiei nu este relevantă în soluţionarea pricinii, iar faţă de considerentele expuse, recursul se vădeşte a fi nefondat şi urmează a fi respins ca atare, menţinându-se sentinţa criticată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Iaşi împotriva sentinţei civile nr. 6/CA din 12 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8670/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8680/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
