ICCJ. Decizia nr. 8669/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8669/2004
Dosar nr. 1422/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul T.C. a solicitat anularea hotărârii nr. 4557 din 6 noiembrie 2003, emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi recunoaşterea în favoarea sa, a calităţii de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii, a arătat că tatăl său, fiind angajat la CF.R. după cedarea Ardealului, Ungariei hortyste, a fost strămutat de autorităţile maghiare, într-o localitate, pe vechiul teritoriu al Ungariei, revenind la domiciliu, după restabilirea graniţelor.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 558/CA/2003 - PI din 8 decembrie 2003, a admis acţiunea reclamantului, a anulat hotărârea nr. 4557 din 6 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că populaţia de etnie română, care concura la siguranţa circulaţiei pe calea ferată, a fost strămutată, în cadrul aceluiaşi sistem, în localităţi locuite de populaţie maghiară şi că au avut statut de strămutaţi, într-o altă localitate, decât cea de domiciliu, chiar dacă şi-au păstrat serviciul avut.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că, în speţă nu a fost dovedită persecuţia etnică, întrucât tatăl reclamantului şi-a continuat activitatea, şi după instaurarea regimului hortyst, iar ulterior, în cadrul atribuţiunilor de serviciu (datorită specificului muncii), a fost mutat într-o altă localitate.
Recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 şi Legea nr. 586/2002, prevede trei situaţii în care cei persecutaţi din motive etnice, de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, beneficiază de prevederile legii: 1) refugiaţii; 2) expulzaţii; 3) strămutaţii în altă localitate.
Ultima situaţie este specifică şi celor care au deţinut funcţii în autorităţi publice, sau în sectoare economice de importanţă deosebită, cum au fost şi este şi în prezent, siguranţa circulaţiei pe calea ferată.
Populaţia de etnie română, care concura la siguranţa circulaţiei pe calea ferată, a fost strămutată chiar în cadrul aceluiaşi sistem, dar în localităţi locuite de populaţia maghiară.
În această situaţie nu este relevantă păstrarea serviciului, întrucât strămutarea persoanelor cu astfel de atribuţii, în localităţi cu populaţie maghiară, a avut la bază motive etnice (etnia română a funcţionarului).
Pentru aceste considerente, şi cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 558/CA/2003 - PI din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8668/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8670/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
