ICCJ. Decizia nr. 8668/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8668/2004
Dosar nr. 1421/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul T.V. a solicitat anularea hotărârii nr. 4564 din 6 noiembrie 2003, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi recunoaşterea în favoarea lui, a calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
În motivarea cererii a arătat că tatăl lui fiind angajat la C.F.R., după cedarea Ardealului a fost strămutat de autorităţile maghiare, într-o localitate pe vechiul teritoriu al Ungariei, revenind la domiciliu, după restabilirea graniţelor.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 559/CA/2003 - P.I. din 8 decembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 1564 din 6 noiembrie 2003, emisă de pârâtă, obligând-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţa a reţinut că se încadrează în categoria de „strămutaţi în altă localitate", din motive de persecuţie etnică, potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată de Legea nr. 189/2000, şi populaţia de etnie română care concura la siguranţa circulaţiei pe calea ferată, care a fost strămutată în cadrul aceluiaşi sistem, dar în localităţi locuite de populaţia maghiară.
Considerând hotărârea, netemeinică şi nelegală, pârâta a declarat recurs, învederând instanţei că în speţă nu s-a dovedit persecuţia din motive etnice a tatălui reclamantului, întrucât acesta şi-a continuat activitatea, şi după instaurarea regimului hortyst, în acelaşi loc de muncă şi că, ulterior, în cadrul atribuţiilor de serviciu a fost mutat într-o altă localitate, ceea ce nu poate constitui persecuţie din motive etnice.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000 şi Legea nr. 586/2002, prevede trei situaţii în care cei persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în România, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, beneficiază de prevederile legii: 1) refugiaţii; 2) expulzaţii; 3) strămutaţii în altă localitate.
Ultima situaţie este specifică şi celor care au deţinut funcţii în autorităţi publice sau în sectoare economice de importanţă deosebită, cum au fost şi este şi în prezent siguranţa circulaţiei pe calea ferată.
Populaţia de etnie română care concura la siguranţa circulaţiei pe calea ferată, a fost strămutată chiar în cadrul aceluiaşi sistem, dar în localităţi locuite de populaţia maghiară.
În această situaţie nu este relevantă păstrarea serviciului, întrucât strămutarea persoanelor cu astfel de atribuţii, în localităţi cu populaţie maghiară, a avut la bază motive etnice (etnia română a funcţionarului).
Pentru aceste considerente şi cum în cauză nu există nici motive de casare de ordine publică, recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 559/CA/2003 - P.I. din 8 decembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8667/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 8669/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
