ICCJ. Decizia nr. 8667/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 8667/2004
Dosar nr. 1411/2004
Şedinţa publică din 2 decembrie 2004
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamanta C.R. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, solicitând anularea hotărârii nr. 844 din 12 aprilie 2002, emisă de această autoritate şi recunoaşterea calităţii de beneficiară a prevederilor Legii nr. 189/2000, respectiv de persoană strămutată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada refugiului părinţilor, în urma Dictatului de la Viena din 1940, dobândind acelaşi statut ca al acestora, anume statutul de refugiat.
Curtea de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 401 din 4 noiembrie 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 844 din 12 aprilie 2002, emisă de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare şi a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantei, calitatea de beneficiară a prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanta s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi, în urma Dictatului de la Viena şi din momentul naşterii dobândeşte acelaşi statut ca al părinţilor săi, suferind vexaţiunile morale şi materiale rezultate din condiţia de persoană refugiată, strămutată, cu toate consecinţele ce decurg din aceasta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut în esenţă că soluţia instanţei de fond este nelegală, întrucât nici în OG nr. 105/1999 şi nici în modificările ulterioare ale acesteia, prin Legea nr. 189/2000 şi, respectiv, prin Legea nr. 367/2001, nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinţii au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Este necontestat faptul că reclamanta s-a născut la data de 4 aprilie 1942, în satul Cucerdea, judeţul Mureş, localitate în care s-au refugiat părinţii săi, în urma aplicării Dictatului de la Viena.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe, persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre cele 6 situaţii enumerate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul, cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii, pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoană persecutată trebuie înţeleasă atât persoana care a suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât şi acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice şi au suferit astfel, toate consecinţele nefavorabile ce au decurs din această situaţie.
Or, în cauză este necontestat că reclamanta, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Că legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii, tuturor celor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor din motive etnice, rezultă şi din împrejurarea că astfel de drepturi au fost acordate prin art. 3 din OG nr. 105/1999, şi soţului supravieţuitor.
Deci, dacă legiuitorul a înţeles să acorde o indemnizaţie lunară, soţului supravieţuitor, care nu a suferit persecuţiile şi nici consecinţele persecuţiilor din motive etnice, a fortiori trebuie să beneficieze de aceleaşi drepturi compensatorii, copilul care, fiind născut în perioada refugiului, a suferit în mod direct toate consecinţele nefavorabile care s-au răsfrânt asupra familiei sale, ca urmare a persecuţiilor etnice.
Ca atare, instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi a interpretat judicios, dispoziţiile legale aplicabile. Pe cale de consecinţă, recursul declarat de pârâtă este nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare împotriva sentinţei civile nr. 401 din 4 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 decembrie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8661/2004. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 8668/2004. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
